� 2007-2013 familia Lupan
|
|
|
|
|
Întoarcerea la Vad |
|
|
adăugat: 2007-06-19 08:50:03
|
ÎNTOARCEREA LA VAD
De n-ar ieşi meşterit cumva
popasul acesta cu amintirile,
de l-aş găsi cum a fost, văzut şi trăit,
crâmpeiul întâmplărilor de atunci.
Nici desprinderea nu ţi-o voi cere
din accidentalul faptului stupid,
căci nu tiparul sorţii îl descifrez acum,
ci pe tine te caut, Leonide Corneanu,
aflător pur şi simplu sub soare,
pe malul de acolo, de la Vad.
Vreau să le comunic altora
o însemnare măcar, despre ziua aceea,
apropiată de noi
şi atât de înrudită firii tale.
Aşternuse Nistrul pat de nisip -
locul unic descoperit abia,
unde gândul întâlnea dorite zvonuri
şi urmărea zile din trecut, îndepărtate.
Era locul neuitat din istoria apei,
la coliba tăcutului Pricoche,
unde se împleteau, în amurg,
simplificatele tale colocvii cu Moldova.
A fost şi râs cu hohote pe vale,
şi cântec încercat,
între vorbareţele fete de la fermă...
Tăbărâte grămadă în jurul tău -
te ştiau de-al lor,
cu nărav din Coşniţa -
dădeau grai slobod tainelor ascunse,
cu glume tari fără perdea,
în care dogora nepotolită aşteptarea.
Martor de atunci,
ca pândarul mai păzesc fragmentul acela de vreme,
cu chipul tău împăcat
sub pârjolul mocnit al soarelui.
Neprefăcut rămâi,
cuprins în fel de fel
de întâmplări obişnuite.
De ce-aş scorni pretexte,
pentru a-ţi pune-n seamă vorbe rare
sau amăgiri cu mari subînţelesuri?
La ce bun?
Cine te-ar mai recunoaşte
sub podoabe?
Ele ar tăcea de faţă stingherite
şi-ar semăna
cu buzele palavrelor închise.
Erai aşa,
pe măsura oamenilor încleştat
între viaţă şi prăpăd,
bucuros de soare,
de umbră
şi de primitiva ospitalitate a colibei,
în al cărei bun venit
îţi cântăreai şansele
acelui amurg nerepetat.
Mâinile tale
în răcoarea somnolentă a apei
se jucau cuprinzându-se
cu încredere şi prietenie.
Pe cine îl fereai de întuneric?
Căutai să nu-i atingă pe alţii
teama de zădar,
tu,
care aveai nu anii,
nu săptămânile,
ci zilele acelea nistrene le purtai,
ca pe un ultim mărunţiş,
în traista goală a hazardului.
Hăuleau către tine poruncile vieţii
şi tu strigai în valuri ca-n pădure
chiotul străbun al serilor moldave,
care stârnea răspunsul departe,
al flăcăilor,
dar în care nimeni n-a citit
răcnetul adânc
înspre cenuşa soarelui de mâine.
Strigătul acela poate nici n-a răzbucnit,
ci s-a infiltrat în nisipuri tăcut,
aşa cum dispare un izvor,
hărăzit nu oamenilor, ci pământului.
Iar anii vin şi se adună fără preget
şi cer din când în când comemorări,
spre a-mplini deprinderi cuvenite.
Nu cu ei mă-ntorc acum spre tine.
Vreau doar s-o cuprind cu gândul
pentru alţii,
ziua întâlnirii de atunci,
căci ea ţi se aseamănă la fire
şi, plină de credinţă omenească,
mai revine din când în când
acolo pe Nistru,
lângă urmele tale.
|
Published:
  |
Autor |
Book name |
Publisher |
Year |
Page |
Remark |
|
Andrei Lupan |
Noşa svoia |
Editura "Cartea moldovenească", Chişinău |
1970 |
312 |
(trad. L.Berinschii) |
|
Andrei Lupan |
Gromovnic |
Editura "Cartea moldovenească", Chişinău |
1973 |
44 |
|
|
Andrei Lupan |
Scrieri v.1 |
Editura "Cartea moldovenească", Chişinău |
1973 |
427 |
|
|
Andrei Lupan |
Magistrale |
Editura "Cartea moldovenească", Chişinău |
1976 |
97 |
|
|
Andrei Lupan |
Poezii |
Editura "Literatura artistică", Chişinău |
1985 |
251 |
|
|
Andrei Lupan |
Frate al pământului |
Editura "Literatura artistică", Chişinău |
1986 |
439 |
|
|
Andrei Lupan |
Izbrannoe |
Editura "Hudojestvennaia literatura", Moscova |
1987 |
297 |
(trad. L.Berinschii) |
Printed:
See also:
|