Întoarcerea la Vad
inserted: 2007-06-19 08:50:03

		original: Întoarcerea la Vad
		translation: Возвращение к Ваду	Author: Berinski L.

ÎNTOARCEREA LA VAD De n-ar ieşi meşterit cumva popasul acesta cu amintirile, de l-aş găsi cum a fost, văzut şi trăit, crâmpeiul întâmplărilor de atunci. Nici desprinderea nu ţi-o voi cere din accidentalul faptului stupid, căci nu tiparul sorţii îl descifrez acum, ci pe tine te caut, Leonide Corneanu, aflător pur şi simplu sub soare, pe malul de acolo, de la Vad. Vreau să le comunic altora o însemnare măcar, despre ziua aceea, apropiată de noi şi atât de înrudită firii tale. Aşternuse Nistrul pat de nisip - locul unic descoperit abia, unde gândul întâlnea dorite zvonuri şi urmărea zile din trecut, îndepărtate. Era locul neuitat din istoria apei, la coliba tăcutului Pricoche, unde se împleteau, în amurg, simplificatele tale colocvii cu Moldova. A fost şi râs cu hohote pe vale, şi cântec încercat, între vorbareţele fete de la fermă... Tăbărâte grămadă în jurul tău - te ştiau de-al lor, cu nărav din Coşniţa - dădeau grai slobod tainelor ascunse, cu glume tari fără perdea, în care dogora nepotolită aşteptarea. Martor de atunci, ca pândarul mai păzesc fragmentul acela de vreme, cu chipul tău împăcat sub pârjolul mocnit al soarelui. Neprefăcut rămâi, cuprins în fel de fel de întâmplări obişnuite. De ce-aş scorni pretexte, pentru a-ţi pune-n seamă vorbe rare sau amăgiri cu mari subînţelesuri? La ce bun? Cine te-ar mai recunoaşte sub podoabe? Ele ar tăcea de faţă stingherite şi-ar semăna cu buzele palavrelor închise. Erai aşa, pe măsura oamenilor încleştat între viaţă şi prăpăd, bucuros de soare, de umbră şi de primitiva ospitalitate a colibei, în al cărei bun venit îţi cântăreai şansele acelui amurg nerepetat. Mâinile tale în răcoarea somnolentă a apei se jucau cuprinzându-se cu încredere şi prietenie. Pe cine îl fereai de întuneric? Căutai să nu-i atingă pe alţii teama de zădar, tu, care aveai nu anii, nu săptămânile, ci zilele acelea nistrene le purtai, ca pe un ultim mărunţiş, în traista goală a hazardului. Hăuleau către tine poruncile vieţii şi tu strigai în valuri ca-n pădure chiotul străbun al serilor moldave, care stârnea răspunsul departe, al flăcăilor, dar în care nimeni n-a citit răcnetul adânc înspre cenuşa soarelui de mâine. Strigătul acela poate nici n-a răzbucnit, ci s-a infiltrat în nisipuri tăcut, aşa cum dispare un izvor, hărăzit nu oamenilor, ci pământului. Iar anii vin şi se adună fără preget şi cer din când în când comemorări, spre a-mplini deprinderi cuvenite. Nu cu ei mă-ntorc acum spre tine. Vreau doar s-o cuprind cu gândul pentru alţii, ziua întâlnirii de atunci, căci ea ţi se aseamănă la fire şi, plină de credinţă omenească, mai revine din când în când acolo pe Nistru, lângă urmele tale.

Published:

	Author	Book name	Publisher	Year	Page	Remark
	Andrei Lupan	Noşa svoia	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	1970	312	(trad. L.Berinschii)
	Andrei Lupan	Gromovnic	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	1973	44
	Andrei Lupan	Scrieri v.1	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	1973	427
	Andrei Lupan	Magistrale	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	1976	97
	Andrei Lupan	Poezii	Editura "Literatura artistică", Chişinău	1985	251
	Andrei Lupan	Frate al pământului	Editura "Literatura artistică", Chişinău	1986	439
	Andrei Lupan	Izbrannoe	Editura "Hudojestvennaia literatura", Moscova	1987	297	(trad. L.Berinschii)

Printed:

Journal	Date
-

---

See also:

-	Repertoriu -> Biografii, cărţi... -> Note biografice -> Corneanu Leonid (scriitor)

---