Ancearul (A.Puşkin)
completat: 2007-08-02 19:25:07

		textul original: Анчар (А. Пушкин)
		traducere: Ancearul (A.Puşkin)	Autor: Lupan Andrei - scriitor, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova(1946-1955; 1958-1961)

ANCEARUL În ars deşert secătuit, Printre nisipuri călătoare, Ancearul, arbore cumplit, Se-nalţă singur peste zare. În ceas de ură l-a născut Natura stepelor haină Şi cu otrăvuri i-a umplut Frunzişul mort şi rădăcina. Otrava curge-n picături, Sub focul soarelui de-amiază, Iar seara printre crăpături, În clei de smoală se aşează. Spre el nici păsări nu s-abat, Nici fiare, doar furtuni mai vin, Până-n frunzişul blestemat Şi se încarcă cu venin. Când vre un nour călător Îi udă frunza la răstimpuri, Se scurge must otrăvitor În arzătoarele nisipuri. Dar pe un rob dezmoştenit Spre-ancear trimisu-l-a stăpânul Şi robul s-a întors smerit, Spre dimineaţă cu veninul. Otrăvi de smoală aducea Şi sterpe crengi ucigătoare, Iar fruntea palidă-i ardea, Sub reci broboane de sudoare. Le-a dat, sărmanul, istovit, Căzând pe vreascuri în sălaş, Şi astfel robul a murit, Sub ochii cneazului trufaş. Iar cneazul cu acel venin Şi-a dres săgeţi ca să le poarte, Să zboare pe pământ strein, Ducând pierzanie şi moarte.

Editat:

	Autor	Denumirea cărţii	Editura	Anul ediţiei	Pagina	Remarcă
	A.S.Puşkin	Opere alese (v.1)	Editura "Literatura artistică", Chişinău	1987	144

Publicat:

Publicaţia	Data