|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Ultimele modificări |
 Căutare |
 Contact |
� 2007-2013 familia Lupan
| 08.12.1956 |  |
|
| Scrisoare mulţumire pentru ajutor şi cu relatări despre viaţă |
||
the original:
(121KB)
|
Author : Bolduma Ion - poet Recipient : Lupan Andrei - scriitor, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova(1946-1955; 1958-1961) |
|
Stimate tov.Lupan! Cu multă căldură vă transmit mulţumirea mea pentru sfatul D-stră şi pentru ajutorul pe care l-am primit în perioada asta gre a vieţii mele rătăcite. Nimic în viaţa mea nu m-a mişcat atât de retrăitor, ca cuvintele D-stră, ce n-or fi uitate de mine, dar Vă rog scuzaţi-mă, deoarece viaţa îmi rămâne tot eu s-o sufer, eu, care am chinuit şi sunt dator să mai chinui cât voi avea puteri. Banii primiţi i-am folosit pentru încălţăminte, hârtie şi nişte cărţi, dintre care: "Donul liniştit p.I şi a II", G.Coşbuc "Poezii" şi multe altele mai mici; toate, care nu le găseam în bibliotecă şi care mă nelinişteau. Minunat roman îi "Donul liniştit"! Adevărat realist este scriitorul Şolohov, care a ţesut o pânză de viaţă atât de zbuciumată. Dacă aş găsi şi a doua traducere a acestei epopei, îmi pare, că mi-ar trece toate retrăirile greutăţilor mele. Mi-o permis redactorul gazetei din raionul Edineţ, că m-a aşeza la lucru, dar văd , că tărăgănează... Poate n-are nevoie şi nu ştie, că-i vorba de o soartă şi nicidecum de o aşa zisă, "viaţă doritoare de multe". Trăiesc sihastru în sat şi nu mai văd nici kino; nici concerte; nici radio nu ascult, deoarece n-am unde; nici să mă consult cu cineva. Toate aestea simt bine, că mă vor sălbătăci într-atât, că n-am să pot nici vorbi cu cineva peste o vreme. Poezia o creez după anumite păreri şi închipuiri de idealuri. Frumoasa natură a satului, mai ales a căsuţei părinteşti, ce se uită mâhnită spre iazul vechi, îmi redă multe simţăminte şi cu ea mă mai iau. Poveştile mamei, amintirile şi chinurile ei mă atrag în sânul firii şi îmi redau noi puteri de creaţie, dar acestea mă poartă printr-o lume fantastică, departe de realism. Iubirea faţă de cineva mi-a dispărut demult. Am scris o baladă "Gruia lui Novac" pe nişte motive folclorice, auzite de undeva şi am trimis-o la "Colhoznicul Moldovei", dar nu ştiu de ce nu apare. Eu am cules-o, dar mai mult am creat-o. Baladele şi poveştile mi-au împăianjenit pasul întâi de creaţie... Mă întorc iarăşi la D-stră, dorindu-vă toate cele dorite, pentru bunătatea D-stră de umanism. Dacă a fi vorba de nişte călătorii, nu uitaţi de mine, că-s tare înfometat de a cunoaşte viaţa, de a-mi imagina platoul obştei din veacul nostru... pentru ea mai fiinţez, suferind greutăţile traiului. M-am lovit de un om din sat, care ocupă post de secretar a organizaţiei de Partid şi toate problemele satului îs în mânile lui, neputând membrii colhozului să facă singuri ceva. Cultul ista nu l-am suferit şi asta m-a adus la diferite ameninţări din partea lui, că n-am să lucrez nicăieri. Asta mi-i "treaba personală", pe care voi desface-o cu gândul sau cu puterea mânilor, căzând jertvă unei alte nenorociri. Vă doresc succes în albia creaţiei! Cu salut Bolduma s.Colicăuţi r-nul Lipcani 8 decembrie a.1956 |