|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Ultimele modificări |
 Căutare |
 Contact |
� 2007-2013 familia Lupan
| 28.12.1968 |  |
|
| Scrisoare autobiografică |
||
the original:
(106KB)
|
Author : Nicu Vladimir - scriitor, cercetător Recipient : Lupan Andrei - scriitor, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova(1946-1955; 1958-1961) |
|
Stimate Andrei Pavlovici! E foarte amabil din partea Dumneavoastră. Fac totul aşa cum mi s-a spus. Şi vă comunic unele amănunte. M-am născut în anul 1928. Locul naşterii - satul Boşcana raionul Criuleni. În comsomol din octombrie 1944. Acolo am fost secretar al organizaţiei comsomoliste, preşedinte al sovietului sătesc. Am lucrat vre-o câteva luni la "Ţăranul Sovietic", apoi în februarie 1947 am fost ales secretar al comitetului raional al comsomolului în Criuleni. Altceva ce să Vă mai scriu? De câte ceva mă doare şi mai bine tac. Am fost primit candidat în membrii partidului prin luna august 1946; în membrii partidului - în mai 1948. Acum îs fără bilet, dar am rămas comunist - cred că am să fiu iară în rând cu toţii. În 1956 am primit medalia guvernamentală "Za osvoienie tselinih zemeli", în 1947 - "Za trudovuiu doblesti". Tot în vara ceea am primit medalia "Uciastnik VSHV" şi document de acolo. Am tot lucrat mai mult şofer. Ultimii 3-4 ani am lucrat pe autobusuri mari. Cred că vre-un milion de pasageri am dus. Numai în 10 luni ale anului 1967 cu autobusul cu care m-am răsturnat trecusem 57 mii de kilometri - vre-o dată şi jumătate în jurul pământului. De multe ori oamenii mi-au tot spus "mulţumesc" coborându-se. Am fost doar şi pe la Viniţa, Hmelniţc, Nicolaev, Cernăuţi, Ismail... Peste tot am trecut cu bine. Mă simţeam mândru, când mă lăudau şefii. Eram şofer de clasa întâia. Când am făcut avaria, nu eram băut. Nici viteza n-a fost mare. Am căscat se vede gura... O singură secundă nu mi-a ajuns să ţin autobusul pe roate. Cred că m-au judecat drept. Am fost aici lucrător de rând. Apoi am fost numit brigadir. Acum sunt "starşii brigadir"*. Mă înţeleg bine cu şefii, mă înţeleg bine cu deţinuţii, măcar că-s rău de gură şi aici. Nu se supără însă nimeni. Dacă o să cereţi informaţii - o să fie toate bune. Să vă scriu şi despre prostiile care le-am făcut? Că mi-e ruşine să Vă scriu, să mă adresez? Cred că nu asta o vreţi astăzi de la mine. Cred că mai avem vreme de trăit. Vă sunt recunoscător că n-aţi uitat de mine. Mă bucur că am avut cândva norocul să dau peste un om aşa de bun. Vă doresc sănătate şi ani mulţi. V.Nicu 28 decembrie 1968 Benderî *brigadier superior |