2 scrisori(11.12.1953, 03.08.1954), o listă şi o fotografie(despre editarea culegerii de scrieri alese ale lui Alecu Russo şi lucrul asupra dicţionarului ruso-moldovenesc)

	11.12.1953
2 scrisori(11.12.1953, 03.08.1954), o listă şi o fotografie(despre editarea culegerii de scrieri alese ale lui Alecu Russo şi lucrul asupra dicţionarului ruso-moldovenesc)
originalul: (537KB)	Autor : Vasilenco Ion - critic şi istoric literar Destinatar : Lupan Andrei - scriitor, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova(1946-1955; 1958-1961)
completat: 2007-01-15 23:48:04

Moscova, 11-XII-53
Mult stimate Andrei Pavlovici,
În rândul întâi ţin să transmit călduroasele mele salutări şi sincere urări de bine şi sănătate.
Îmi pare rău că nu v-am văzut de loc anul aista. Astă vară însă, aflându-mă la Chilia, mi-a vorbit de bine despre D-voastră un vechi coleg de şcoală, care v-a întâlnit la curort.
Scrisoarea D-voastră din partea Cârmuirii USS din Moldova, N.326 din 23-XI-53, am primit-o demultişor, însă fiind peste măsură de ocupat cu disertaţia (ştiţi că scriu "Viaţa şi opera lui Alecu Russo") şi cu dicţionarul ruso-moldovenesc(la care lucrez de un an şi jumătate ca redactor special), n-am avut putinţa să vă răspund aşa degrabă, cum aş fi vrut.
Trebuie să ştiţi, că scrisoarea Dv. este primul şi - cel puţin deocamdată - singurul document, prin care am căpătat un şir de precizări, care-mi erau de neapărată trebuinţă pentru ducerea la capăt cu succes a acestei însărcinări de mare cinste şi de înaltă răspundere, care este editarea operelor unuia din cei mai mari scriitori şi gânditori moldoveni din veacul trecut.
Pe lângă faptul că prin scrisoarea Dv. mi se aduce în chip oficial la cunoştinţă că sunt însărcinat cu alcătuirea sbornicului* de scrieri alese ale lui A.Russo, tot de la Dv. am aflat - pt. întâia dată - şi următoarele lucruri de însemnătate extremă: 1) că sbornicul va ieşi cu adevărat în 1954(în privinţa asta, amara experienţă a ultimilor ani mă silea să nu fiu prea optimist) şi 2) că termenul de prezentare a materialului este exagerat de scurt: 15 ianuarie 1954. Adică, după ce atâţia ani lucrurile s-au tărăgănat din cale afară, când a fost vorba de darea la lumină a neprţuitei comori, pe care o reprezintă şi pentru noi, moldovenii, literatura noastră clasică moştenită de la înaintaşi, şi - în felul acesta - a fost stânjenit întregul proces de dezvoltare a literaturii noastre moldoveneşti de astăzi, acum - după cum se vede - printr-o grabă, la fel de neîndreptăţită ca şi tărăgănarea, se iveşte primejdia destul de serioasă de a compromite întreaga operă întreprinsă, prin darea la lumină a unor ediţii pripite, şi - prin urmare - inevitabil stâlcite,- ca aceea a operelor lui Donici, ş:a.
Iată de ce eu cred, că ar trebui ca Dvoastră să cereţi Editurii de Stat să fixeze nişte termene mai serioase, mai reale, care să asigure buna reuşită, înalta calitate a producţiei, în aşa fel ca scrierilor clasicilor noştri să găsească o prezentare publicului cititor demnă de nişte scriitori clasici.
În ce mă priveşte pe mine, eu socot că alcătuirea sbornicului scrierilor lui Russo nu poate fi dusă la capăt şi deci nici cerută mai înainte de aproximativ 15 martie 1954. Pe lângă asta mai trebuie ca Editura să-mi precizeze un lucru: cine scrie articolul introductiv? Dacă eu, apoi să se arate aiasta limpede, ca să nu se dee loc la neînţelegeri de prisos.
Trebuie să vă mai spun că mă miră mult faptul că Editura încă nici n-a socotit de cuviinţă să mă înştiinţeze - cum aţi făcut aceasta Dv. - să mă prevină în privinţa termenilor şi a condiţiilor, necum(?) ca să-mi trimită pentru cunoştinţă şi semnare contractul, fără de care nu înţeleg cum îşi pot închipui dumnealor ducerea la cuvenita îndeplinire a unei întreprinderi atât de serioase şi atât de anevoioase.
Sunt încredinţat că aceste lucruri le veţi pune în vedere Editurii de Stat(şi filialei Academiei de Ştiinţe), cerîndu-i să grăbească cuvenita oformare oficială şi să fixeze un termen mai raţional. Din partea mea, eu vă trimit alăturat lista cerută de Dv., cuprinzând scrierile lui Alecu Russo, pe care propun a le introduce în sbornicul proiectat. Vă rog a-mi trimite cât se poate mai curând părerea Dvoastră în privinţa aceasta împreună cu aprobarea conţinutului sbornicului.
Din lipsă de vreme, mă văd silit a mă opri aici, altfel aş avea multe lucruri de discutat, - mai ales cu Dumneavoastră! - în ce priveşte dezvoltarea literaturii şi a limbii noastre literare. Dar, acestea - pe mai târziu...
Am zărit zilele trecute în vitrinele librăriilor o cărţulie cu copertă cenuşie, care mi-a atras atenţia: "Pervaia liubovi" de I.S.Turghenev. Un fapt ca orişicare altul, care, însă, pe mine m-a făcut să-mi aduc aminte despre altceva, despre Moldova noastră... Cu câţiva ani în urmă propusesem unui redactor de la Gosizdat să introducă în planul traducerilor această operă a marelui maestru rus(Uitasem să vă spun că , adorator înfocat al lui Turghenev , eu încă cu vre-o zece ani în urmă începusem, printre alte opere ale lui, să traduc şi povestirea "Întâia iubire", un adevărat model de stil şi de poezie... Ani de-a rândul cizelasem traducerea asta căutând să mă apropii cât mai mult de original, până ce mi-am luat inima în dinţi s-o propun redactorului.) Şi ce credeţi că am auzit drept răspuns? După ce m-a privit ca şi cum aş fi căzut din lună peste dumnealui, redactorul mi-a spus cu o mutră acră: - Ce "iubire", mă rog, ce "iubire"? Eu am plan, da dumneata-mi dai ce-i cu iubirea. Dumneata fii bun şi mi-l tradu pe ...(cutare), iar iubirea mai las-o pe altădată!...
Şi acum, privind în vitrină cărţulia cu copertă cenuşie, mă întreb ce ar zice oare acum redactorul cu mutră acră, care zicând "altădată" părea a avea în vedere "peste o sută de ani"? Bine-ar fi însă ca dezvoltarea literaturii să nu mai depindă atât de mult de părerile unor redactori cu mutre acre.
Vreau să spun, de pildă, că planul traducerilor trebuie să fie întocmit astfel de Uniunea Scriitorilor, ca să se aibă în vedere dezvoltarea multilaterală şi normală a literaturii, pornind de-a dreptul de la viaţă. Înainte de a pune punct, am o rugăminte: să-mi scrieţi, care sunt condiţiile de primire în membri(mai bine zis candidaţi) ai Uniunii Scriitorilor.
Dorindu-vă sănătate şi spor la muncă, vă salut cu cu adâncă stimă,
I.Vasilenco

Lista
scrierilor lui Alecu Russo, care le
propun pt. a fi introduse în culegerea
de "Scrieri alese" ale autorului.

1. Cugetări
2. Amintiri(fragmente)
3. Critica criticii
4. Studie moldoveană
5. Holera
6. Poetul Dăscălescu
7. Decebal şi Ştefan cel Mare
8. Studii naţionale
9. Contra ardelenilor
10. Piatra Teiului
11. Stânca Corbului
12. Iaşii şi locuitorii lui la 1840
13. Soveja
14. Cugetări din închisoarea de la Cluj
15. Poezia poporală

Volumul cărţii: 10 coale de tipar
Alcătuitor I.S.Vasilenco

12-XII-53 Vasilenco
Moscova

--------------------------------

3-VIII-54
Chişinău
Mult stimate Andrei Pavlovici,
Azi dimineaţă am ajuns şi eu, în sfârşit la Chişinău. Mult proiectata mea sosire în concediu nu a avut până acum putinţa să se realizeze. Abia zilele trecute am terminat lucrul meu de redactor a dicţionarului ruso-moldovenesc, lucru cu care am fost ocupat de mai mult de doi ani de zile. Dicţionarul e dat deacum în întregime la tipar şi peste 1-1 1/5 lună va ieşi la lumină. Aşa că zicând, cu un simţ de mare uşurare un multexpresiv uh!, am totodată mulţămirea de a şti că mi-am dat toate puterile şi cunoştinţele - puţine, câte le am - unei opere de însemnătate capitală pentru dezvoltarea culturii şi literaturii noastre moldoveneşti. Anume gândul că această lucrare este atât de trebuitoare şi atât de aşteptată de norodul nostru, m-a însufleţit şi m-a susţinut în minutele cele mai grele, ajutându-mă să înfrunt nenumăratele greutăţi şi piedici, pe care le-am avut de întâmpinat. Rămâne ca cercurile largi cititoare să judece truda, să aleagă bunul şi răul, ajunsurile şi neajunsurile şi să-şi dea preţuirea sa dreaptă şi nepărtinitoare. În ce mă priveşte pe mine, am, cum am zis, marea mângâiere să ştiu, că tot ce a depins de mine, - în privinţa îmbogăţirii, cizelării stilistice, a exactităţii, ş.a.m.d., - tot ce am putut face, am făcut.
Am înaintat totodată editurii de Stat din Moldova şi culegerea de "Opere alese" ale lui Russo cu toate îndreptările făcute în corespundere cu discutarea manuscrisului la filială. În privinţa ortografiei, am păstrat în măsura putinţelor aceea ce era caracteristic pentru limba lui Russo, unificând numai ceea ce este neesenţial. M-am condus de referatele făcute la Consfătuirea despre întrebările textologiei, ţinută la Institutul de Literatură Mondială în 1954. De altfel, am văzut din scrisoarea Dv., că şi Dv. sunteţi de aceeaşi părere, aşa că e de prisos să Vă mai argumentez această latură a chestiunii. Şi în această privinţă am făcut tot ce am putut şi tot ce am crezut mai bun. Apropo de scrisoarea Dv., primită cu vre-o 2 săptămâni în urmă. Mi-a plăcut foarte mult, V-o spun sincer, acea sinceritate cu care mi-aţi spus, verde în faţă, părerea pe care V-aţi făcut-o(ori Vi-au făcut-o alţii) despre mine. Dacă Dv. spuneţi în toate împrejurările drept şi fără înconjur lucrurilor pe nume, nu pot decât să Vă felicit din toată inima. Înseamnă că sunteţi unul dintre rarii oameni de acest soi care există, şi pentru care am cel mai mare respect. Daţi-mi voie însă să Vă spun, că în privinţa celor ce aţi spus despre mine, nu aveţi dreptate. V-o spun cu aceeaşi sinceritate şi tot aşa de deschis cum aţi făcut-o şi Dvs. Vorbeaţi despre un presupus ton de vîsokomerie**, pe care l-aţi fi observat Dv. la mine. Eu nu ştiu din ce l-aţi luat(dacă părerea este proprie a Dvs. şi nu V-a fost "inspirată" de altcineva), cel puţin din scrisorile mele după cum ţin eu minte el deloc nu rezultă. N-am avut niciodată pretenţia ridicolă de a privi ca un cineva din capitalie la profanii de provinciali. Mai mult decât atât: sunt de părere că anume "omul sfinţeşte locul", şi nu dimpotrivă. Pe de altă parte, eu am vorbit întotdeauna despre cazuri concrete, fără a face nişte generalizări neîntemeiate. V-am vorbit între altele despre protocolul cu pricina... Ei, bine - eu credeam că-l veţi procura mai întâi şi-l veţi citi, pentru ca să puteţi avea o părere, atât despre cele ce V-am spus, cât şi despre... mine, dacă aşa Vi-i voia. Din păcate însă lucrurile par să nu şeadă tocmai aşa...
Îi drept că poate şi eu V-am înţeles nu tocmai bine, însă din cuvintele,- în parte drepte,- pe care mi le-aţi spus cu această ocazie am simţit şi eu un iz nu tocmai plăcut. Mi s-a părut anume că aţi intenţionat să-mi imputaţi o presupusă lipsă de respect faţă de străduinţele unora din oamenii care depun o muncă serioasă şi cinstită pe tărâmul ridicării culturii şi literaturii noastre, şi care, în loc de încurajare, întâmpină numai critică din partea acelor bolnavi de "vîsokomerie" printre care vreţi să mă situaţi şi pe mine. Dacă aceasta a fost într-adevăr intenţia Dvs., apoi pot să Vă spun că greşiţi, cu atât mai mult cu cât mă socot nu printre acei ce critică, dar printre acei ce lucrează. Nu V-aş fi spus lucrurile acestea dacă aş fi încredinţat că greşesc în această privinţă. Fiindcă întotdeauna am lăsat faptele să vorbească pentru mine; n-am avut destulă vreme niciodată ca să fac aceasta singur, chiar dacă aş fi vrut. Să închidem totuşi această paranteză pe care n-am putut-o din păcate ocoli.
În privinţa cărţilor, pe care mi-aţi cerut să Vi le procur, iată ce vă pot spune. N-am izbutit să Vi le găsesc pe toate pentru că ele se epuizaseră înainte de a fi primit scrisoarea Dvs. Am căutat să le strâng una câte una pe acele, care au mai fost primite mai târziu. Prima dată V-am trimis două pachete: tomurile 6,7 şi 8 a operelor lui Sadoveanu, apoi volumul "Fraţii Jderi" şi gramatica l.române. Iar acum vre-o săptămână încă două pachete, cu: "Opere" de Creangă, Răscoala, Întunecare, Poezii alese de Coşbuc, 2 volume din Anton Pann, Primii noştri poeţi, Nuvele alese şi "Cronici şi articole" de Crohmălniceanu. Cam tot cu vre-o săptămână în urmă am primit şi banii ce mi i-aţi trimis, care sunt tocmai atât cât trebuia ca să ne achităm. Aestea sunt toate cărţile câte am putut să Vă procur din cele pe care mi le-aţi indicat. Dacă Vă vor mai trebui voi căuta să le găsesc prin luna septembrie, când intenţionez să mă întorc din vacanţa, care am fost nevoit s-o scurtez până la minimum.
Aşadar, mă aflu în prezent la Chişinău. Mai am ceva treburi cu editura în privinţa sbornicului. Cred că voi rămâne aici vre-o săptămână, după care voi pleca acasă să-mi văd mama. Îi posibil ca totuşi să ne mai întâlnim însă nu ştiu precis. Deacea Vă spun din toată inima sănătate, spor la muncă şi toate cele bune.
I.Vasilenco

* culegere
** orgoliu