|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Ultimele modificări |
 Căutare |
 Contact |
� 2007-2013 familia Lupan
| ~1962 |  |
|
| Recenzie la culegerea de poezii "Nopţi albastre" de A.Codru (~1962) |
||
the original:
(650KB)
|
Author : Lupan Andrei - scriitor, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova(1946-1955; 1958-1961) |
|
RECENZIE la culegerea de poezii "NOPŢI ALBASTRE" de ANATOLIE CODRU. Culegerea tovarăşului Codru Anatolie se impune printr-un fond însemnat de poezie sinceră, adânc retrăită. De la prima citire recunoşti în autor o natură poetică bogat şi organic legată cu realităţile vieţii noastre de astăzi. Izvoarele sale de inspiraţie rămân de preferinţă acolo pe unde au trecut drumurile sale, începând cu copilăria, cu adolescenţa şi cu prieteniile din colhozul natal, apoi răzbat în lumea mare cu anii de armată şi studenţie. Se amplifică tema, se desprind orizonturi noi de viaţă şi problematică, pe măsura acumulării de experienţă se îmbogăţeşte viziunea poetică şi creşte varietatea expresiei poetice. Întotdeauna când autorul rămâne credincios experienţei sale de viaţă poezia sa te cucereşte prin căldură şi prospeţime, printr-o vibraţie firească şi fericit individualizată. Aceste trăsături se desprind la lectura celor mai reuşite poezii din culegere, recomandându-l pe autor ca pe un talent real şi sănătos. În cele mai bune versuri prezentate pulsează o tinereţe activă, în căutare uneori aprigă, dar lipsită de frondism şi excentrică, o tinereţe generoasă realizată în tiparele muncii şi ale dragostei de viaţă. Martul trece Nistrul Dintr-un mal în adtul, Şi deschide lanul C-un brăzdar de fier, Că miroase-a pâine Puhavă şi caldă Brazda, care-aleargă Peste depărtări. ...Cât colo-mi se vede Cum râd merii rumeni Şi-aţipeşte vântul În vis de catifea, Tu eşti, primăvară, Cum nu-i alta-n lume, Şi cu ea te-asemeni, Tinereţea mea! /Vers de primăvară/ Ori să cităm din poezia cu caracter de credo literar: Sătenilor mei dragi, La voi în veci mi-i gazda, Norocul meu Şi gândul Şi cântecul prin ani, La voi aici în câmp, Cu rânduri lungi De brazde Mi-am spus biografia Frumoasă de ţăran. /Sătenilor mei.../ Mărturisirile acestea nu rămân izolate. Ele capătă o bogată şi real perceptibilă materialitate în foarte multe poezii din culegere. Apar tablouri din locurile natale înviate de bogăţia simţămintelor şi a imaginilor neaşteptate, se nasc chipurile oamenilor muncitori prinşi în momente de frământare vie şi emoţionantă. Aş putea pomeni aici poeziile: La stână, Urc dealul, Tablou, Stradă nouă, Eh, aş chiui odată, Badea Ştefan, O noapte în câmp, Învăţătoarea, precum şi cele mai multe din poeziile ciclului despre armată. Iată de-o pildă una foarte scurtă dintre acestea: Par strofe... Rânduri de soldaţi În ritmul cântecului trec, Sub paşii mari Şi apăsaţi Se zguduie pământu-ntreg. Şi arde zarea în culori Cu cerul ista De cristal Când stelele din fruntea lor Apar de-odată De sub deal. /Par strofe.../ E greu să-ţi închipui un tablou ostăşesc redat mai laconic, mai dinamic şi mai sugestiv decât în această fericită explozie poetică. E încă o dovadă cum poate simţământul autentic să determine forma cea mai adecvată a expresiei literare. Vigoarea şi seninătatea, dinamica şi stricteţea geometrică şi mai ales un zvâcnet masiv de căldură omenească toate acestea se fac simţite şi văzute cu apariţia în marş a unei grupe de tineri soldaţi sovietici. Poate lipsi orice indicaţie de amănunt, cititorul simte din toată zvâcnirea tabloului prezenţa categorică a elementului sovietic, afirmaţia optimismului şi a omenescului socialist, întruchipate în duhul coloanelor de ostaşi. Nu ştiu de ce, dar această poezie parcă se cere recitită şi larg comentată, parcă ea mai convingător decât multe poeme declarative afirmă umanismul armatei noastre, contrapunându-l duhului soldafon al militarismului. În orice caz acesta este simţământul încercat de mine la citirea versurilor reproduse. În poezia lui A.Codru se resimte influenţa bună a lecturilor lirice, mi se pare mai ales că în cultura poetică a autorului a lăsat urme vii poezia lui M.Eminescu şi S.Esenin. E departe de perfecţiune poezia sa dar totuşi aceste influenţe, asimilate organic, au pătruns într-un talent autentic care le-a contopit cu o lume a sa proprie şi cu o individualitate activ creatoare. Acesta e drumul de creştere al talentelor şi cred că lecturile bune ale tovarăşului Codru l-au ajutat la creşterea ce se resimte în diferite cicluri. În general stilul poeziilor sale se caracterizează printr-o bogăţie de metafore şi imagini uneori foarte sugestive şi plastice. Aş putea da o muţime de pilde pentru ilustrarea acestei afirmaţii, dar asta nu e necesar, orice poezie a sa o dovedeşte. Mai însemnat mi se pare a sublinia convingerea că autorul este într-un proces de vădită dezvoltare, că el creşte mişcat nu numai de lecturile intense dar şi de stihia internă a talentului său şi că în pregătirea cărţii de faţă are nevoie de un discernământ redacţional deosebit. Mă voi stărui să arăt aceasta într-o serie de observaţii critice. Afirm întâi că din culegerea prezentată se poate constitui o cărţulie reuşită de versuri alegând cu severitate pe cele mai desăvârşite. Voi căuta la urmă să le numesc pe cele pe care le-aş recomanda eu. Ce mi se pare nereuşit în culegerea "Nopţi albastre"? Cu tot fondul poetic îmbucurător culegerea suferă de foarte multe lipsuri şi încurcături atât în conţinut cât mai ales în forma literară şi chiar în simplele norme gramaticale. Uneori e chiar imposibil să înţelegi cum se pot împăca valorile reale ale culegerii cu enorma cantitate de stângăcii, schimonosiri lingvistice, nonsensuri şi confuzii. Pune pe gânduri neglijenţa extremă şi nepăsarea autorului faţă de cele mai evidente încălcări ale normelor de limbă literară; destul de spus că zeci şi zeci de scăpări de maşină au rămas nerevăzute. Ce poet care se respectă ar prezenta poezia sa cu toate absurdităţile scăpate la maşină? Asta doar îl compromite, face ca poezia sa să fie citită cu iritaţie şi cu neplăcere. Dar ce să faci când una după alta se succed greşelile de limbă? Iată spicuiri la întâmplare: Şi-a descuie luna-ncet lăcata /Sens: Luna îşi va descuia lăcata.../ O, cum pe tata l-am iubit... /O, cum l-am mai iubit pe tata.../ La focul altora ferestre... /La focul altor ferestre, la ferestrele altora/ Şi iată, că-am ajuns... /Şi iată c-am ajuns.../ Din poezia "Scrisoare". Şi l-adăpat... în loc de "Şi l-a adăpat..." Vreau acuma, Nistrul, să mă duci în apa-ţi... în loc de "Vreau acuma, Nistrule,... O, cum am vrut odată, Ca steaua ce să-mi cază În calea rătăcită, Sub codrii adumbriţi. Aici e greu să înţelegi ce formă gramaticală cere versul al doilea "Ca steaua ce să-mi cază". Vin, că doru-i ca o lamă, Coşul inimii să-mi spargă, Zău m-ar probozi şi mama, Că-mi eşti, fato, aşa de dragă. Şi aici e grea descifrarea sensului din cauza încălcării formelor gramaticale. Poate ar fi aşa: "Vino, că dorul este ca o lamă care vrea să-mi spargă coşul inimii". Această frază nu poate fi schingiuită la absurd numai pentru ca să încapă în măsura versului. Nu mai vorbesc de aceea că întreaga strofă este nepoetică, primitivă. Scrie: borială în loc de "boreală"; "mi-i greu cu declinare" în sensul că "nu mă împac cu declinarea"; "Necunoscându-şi maica la sânu-i care-au supt" în sensul "... la sânul căreia au supt?" Haide, drumule, hai drume... o formă cu totul nefirească "hai drume". M-am oprit aşa de insistent asupra acestor greşeli de ordin gramatical pentru că fiecare din ele, luată aparte, e în stare să-l compromită pe un adevărat scriitor. Nepăsarea autorului faţă de ele este revoltătoare şi l-ar putea pune la grea încercare chiar pe cel mai binevoitor amator de talente tinere. Talentul tovarăşului Codru făgăduieşte foarte mult, dar tot odată dacă nu-şi va desăvârşi cu energie şi cu încordare maximă uneltele măiestriei superioare artistice, atunci riscă să se atrofieze înainte de vreme. Un alt neajuns al culegerii constă în folosirea imaginilor şi a limbajului metaforic. Abundenţa acestor elemente de multe ori bucură, dar răul constă în aceia că aceasta e o bogăţie amorfă, în mare parte anarhică, nestăpânită. Uneori autorul se scufundă în noianul alegoriilor şi al imaginilor, pierzând legătura cu realitatea, aşa încât cititorul nu mai vede nici o logică, măcar câtuşi de puţin valabilă, a expresiei. Astfel e scrisă aproape toată poezia "Marea": /Eu rog malul să te cheme/ Munţi spătoşi cu frunţi cărunte/ Unde vântul plete geme/ Noaptea toată să-l asculte,/ Unde grămădeşte, surato,/ Tot prundişul din poala rochii./ Unde bolta-ncovoiată/ Ţi-a furat seninul, ochii./ Căci aici la mal de piatră/ Şi în văi cu flori şi iarbă,/ Chipul tău mi se arată/ Valul tău de dor mă-ntreabă.../ Mai ales acolo unde poetul atacă teme abstracte, în locul poeziei de idei apar confuzii dintre cele mai regretabile. Aproape tot ciclul întitulat "Cântecul raţiunii" este scris în acest stil extrem de pretenţios şi confuz. Din tot acest ciclu pot intra în carte numai două poezii "Gagarin" şi "Copilul lumii" dar şi acestea numai după o cizelare meticuloasă, după o limpezire a gândului. E slab şi ciclul "Ecoul munţilor" tot din această cauză - în locul gândului limpede şi a simţămintelor vii aici apar întreţesute tot fără nici o selectare cele mai contradictorii imagini. Poate ar merge "Miţheta" dar şi ea trebuie refăcută şi ridicată ca expresie poetică. În general, cum se vede, ar trebui aleasă o culegere din toate poeziile prezentate, dar care să nu fie împărţită pe cicluri, ci să grupeze pur şi simplu toate poeziile bune. Ţin să mai atrag atenţia asupra unei greutăţi în redactare. Din cauza repetării unui cerc de imagini unele din poeziile reuşite pierd din individualitate, par variante ale unui laitmotiv. Aşa de o pildă e veşnic prezent tabloul amurgului ori al nopţii. Aproape toată viziunea poetică e trecută prin clarobscurul vălurilor nocturne. Citind o poezie-două-trei cu această atmosferă, o retrăieşti, dar când observi că tabloul revine mereu, lucrul începe să te supere, se uniformizează aspectul naturii, al situaţiilor. Citez din felurite poezii: /Sub nopţi catifelate/ De stele bortelite/ Ce ne-nvăleau/ Molatic/ Trupul prichindel/ Cu luna-n ochii mei.../ Două copilării /...sălciile beţive/ Cum beau vinul alb de lună».../ Balada peştelui de aur /...în târla stânei/ Luna raza şi-o îndoaie.../ La stână /Părea de milă luna/ Se găvozdea-ntre hloabe.../ Mi-aduc aminte /Când luna şi-a rupt şirul de mărgele./ Urc dealul /Şi luna prinsă-n stâlpi/ S-o trag în jos/ Cu laţul.../ Mi-i drumul des /Nu cumva luna de-aramă/ S-o prind clopoţel la cai./ Nopţi albastre /De plopu-nalt de la ogradă/ În vârf cu luna cea bălaie.../ Stradă nouă Luna va apărea mai departe în: Câmpia mea nistreană, Cântă sălciile, Nu mi-ai scris, Noaptea intră-n sat şi în multe altele. Veţi întâlni de-asemenea exagerat de mult folosite nopţile cu stele, luceferi, zări care beau apele sau ape care beau zările, drumuri de sat drumuri la stână, drumuri de plecare şi de întoarcere. Ţin să subliniez că acestea se întâlnesc în multe poezii bune, poezii care merită şi trebuiesc tipărite dar care trebuiesc selectate anume ţinând seama de observaţiile de mai sus. Dacă nu se va face o alegere în condiţiile acestea atunci mă tem, că chiar pe linia reuşită a poetului va plana zodia distrugătoare a amorfului şi a banalizării. Prin alegere eu înţeleg că s-ar putea înlătura ... chiar şi din poeziile mai reuşite, care sună prea asemănător între ele. Trebuiesc alese cele mai desăvârşite şi lăsate în lături acele care sună ca variante sau ca variaţii pe acelaşi motiv. Asta va da mai multă individualitate poetică şi contur fiecărei poezii luată aparte. Mai sus am pomenit de un şir de poezii care mi se par prea slabe şi trebuiesc eliminate din culegere. Aici s-ar mai putea adăuga: Găzduiesc în mine, Aleg nectarul, Două copilării, Romantica zborului, Închinarea, Dor de Nistru, La dragostea stelei, Nu mi-ai scris, Dragoste, Universităţii şi poate pentru tine, Bunicuţo nu fii tristă, Răvaş de la ţară, Răvaş. Cele mai multe din aceste poezii sufăr de beteşugurile arătate mai sus, unele sunt într-un duh perimat tradiţionalist, altele sunt goale, bombastice, altele ca "Universităţii" "La revedere" sunt pur şi simplu slabe, şcolăreşti. E o poezie impresionantă bucata "Roibii" dar e pătrunsă de un sentiment nostalgic tradiţionalist care pune în echivoc tot sensul poeziei.Cred că face ca autorul să o revadă spre a o aduce la nivelul necesar pentru includerea în carte. Deoarece culegerea a fost pregătită cu neglijenţă ţipătoare, lucrul acesta a îngreuiat extrem citirea şi formarea unei păreri concise asupra întregului. E prea dezorganizat şi contradictoriu acest întreg, prea a fost îngrămădit tot ce-i slab alături de tot ce-i mai bun. De aceea şi recenzia mea, după toate consideraţiile pro şi contra se cere încheiată cu un răspuns concret la întrebarea: ce recomand pentru editură? Cu inima uşoară pot recomanda următoarele poezii: Vers de primăvară, La stână, Cocorul, Mi-aduc aminte /sfârşit lacrimogen la penultima strofă trebuie redactat/, Pădurarul, Urc dealul, Nopţi albastre, Stradă nouă, Câmpia mea nistreană, Şi cât păşesc /f.bună/, Eh, aş chiui odată, Linişte, Badea Ştefan, Început de furtună, Hidrocentrală, O noapte în câmp, Tablou, Cântă stâncele, Nici flori uitate, Vin prin sălcii, Crăngi cu muguri care crapă, Noaptea intră-n sat, Învăţătoarei, Institutul-bucurie /de scos monstruozitatea - jimodanul/, La revedere, Par strofe..., Iată - bradul, Mantaua, Arunc focului, Mi-aduc palma, Malovata. Acestea mi se par poeziile cele mai realizate care ar putea să intre eventual în culegere, dar ţin să repet că şi ele aproape toate au nevoie de o revedere serioasă mai ales în ce priveşte expresia literară. E necesar ca redactorul să-i atragă atenţia autorului în cazurile concrete. Eu am făcut multe sublinieri pe margine şi în text, ele pot orienta poetul asupra cazurilor care mi se par mie că cer o nouă intervenţie creatoare. Poate că redactorul va găsi cu putinţă să mai includă şi din rândul poeziilor pe care eu nu le recomand, dar sunt sigur că asta trebuie făcută cu zgârcenie maximă. Dacă se va proceda anume cu exigenţă şi cu îndrumare redacţională atentă, cred că se poate edita o primă cărţulie a lui A.Codru care va bucura pe cititori, ca un glas poetic proaspăt şi viguros. A.Lupan |
See also: