Scenariul emisiunii TV "V.Roşca - pagini de creaţie"


Scenariul emisiunii TV "V.Roşca - pagini de creaţie"
originalul: (311KB)	Autor : Lupan Andrei - scriitor, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova(1946-1955; 1958-1961)
adăugat: 2007-07-02 23:36:59

Scenariul emisiunii din ciclul "Pagini de creaţie"

Scriitorul poporului Andrei Lupan:

Emisiunea aceasta e închinată muncii de scriitor, mai ales, cărţilor de poezie, pe care ni le-a lăsat tovarăşul nostru, poetul V.Roşca.
A plecat după o lungă şi grea suferinţă de ani de zile, la o vârstă, când încă înaintea lui erau mari întinderi, orizonturi de muncă care-l aşteptau şi-l chemau. Nu, nu v-om face acord de jale acum, pentru că vom vorbi de opera lui vie, de ceea ce a rămas ca să-l ţină între noi şi-n faţa cititorilor pentru foarte multă vreme. Voi încerca să fac o lectură de câteva minute din poezia, pe care o-nscriem între bunurile de preţ ale permanenţei noastre spirituale.
V. Roşca era, poate, mai mult decât noi, ceilalţi, un om al pământului, al firii, al trăirii reale, concrete în viaţa zilnică a poporului, a pământului nostru. Era un explorator, un descoperitor la fiece pas în lucrurile cunoscute, pe drumurile bătute de noi toţi, descoperirea frumosului, a vrajei, a minunăţiilor, care dăinuiesc în realitatea întâlnită de noi, la fiecare pas şi-n fiece zi.
Uneori chiar i se imputa că îşi amputează puterea aripilor, că se concentrează prea concret la realităţi prea evidente, dar el avea credinţa lui şi avea capacitatea lui de a citi în lucruri şi în vreme.
Şi-n cele mai obişnuite întâmplări ale vieţii, în fiinţele plaiului nostru, în pădurile noastre, în câmpii, în podgoriile Moldovei - el întâlnea oricând taina poetică, pe care ne-o deschidea, şi care ne făcea să ne bucurăm, să ne adâncim credinţa noastră în marea bogăţie a pământului, pe care trăim, a plaiului natal.
Poezia, de astăzi, mai ales, da din toate vremurile, este un zbor foarte multiplicat, o răsfrângere de oglinzi nenumărate în orizonturile lumii, în înălţimi, în esenţă, în adâncime.
Dar ea rămâne atunci poezie când nu amputează dreptul şi cerinţa firească a omului de a trăi larg şi plenar în cadrul vieţii, a realităţii date. Marea poezie a lumii are multe exemple de acestea.
Pe lângă elevaţiile filosofice, pe lângă mărturiile lirice de profund şi adânc cutremur, pe lângă toate există o poezie, literatură a realităţilor, care anume în concretul zilelor trăite şi a drumurilor bătute, ne deschide ceva din marele univers al interiorului uman, al esenţelor umane. Şi această speţă de literatură, de poezie, de creaţie stă în rând cu ceea ce are mai frumos şi mai bogat viaţa spirituală, artistică a omenirii.
Se pot citi nume de mari scriitori, se vede că V.Roşca a învăţat la această şcoală. El, fără îndoială, a-nvăţat la şcoala celor care lucrează pământul, care seamănă ogoarele, care sădesc livezile, viile. Singur a lucrat în satul lui cu părinţii. A crescut cu mâna pe sapă, se poate spune şi de acolo a venit în literatură. Dar cu o deosebită aviditate el s-a legat de literatura cea adevărată, de marele creaţii umane şi le-a însuşit pe toate într-un duh de, pur şi simplu, şcolarizare, de cunoaştere, de instruire. Şi nu întâmplător ultimul său volum, care poate fi socotit ca un volum de întregire a creaţiei lui Roşca, îl numeşte "Mereu ucenic". Pentru noi toţi creşterea lui era ceva pilduitor şi îmbucurător. Noi ne uitam de la carte la carte, dar cărţile lui sunt foarte multe, şi de la carte la carte nu în mod figurat, da-n mod real, el mergea pe trepte de muncă scriitoricească, poetică.
A însuşit universul lumii, poate chiar factura haotică a lucrărilor, cu sete de a cunoaşte, apropiată de modul ştiinţific al cunoaşterii. A început să-şi organizeze el haosul, întâlnit de el, anume prin mijloacele, pe care le descoperea în toată esenţa lui ţărănească şi-n cultura asimilată de el. A intrat la şcoala sonetului, care noi ştim că are o tradiţie dintre cele mai înalte, de înaltă cultură poetică. A dat câteva cărţi de sonete. Voi citi aici unul - "Sonetul al 8OO-lea". Şi a mers cu această instruire a sa proprie prin adâncirile poeziei şi a cunoaşterii poetice. Ne-a lăsat trei cărţi, care formează o trilogie. Eu nu le voi prezenta aicea, fiindcă aceste cărţi cer deosebită atenţie şi o lectură, poate, repetată pentru că ele sunt destinate mai ales copiilor, mai ales tineretului, dar sunt foarte atrăgătoare şi pentru noi, cei vârstnici.
E vorba de trei feţe ale naturii.
"O mie de ochi", "Câte sunt pe lumea asta" şi "Pădure, verde pădure".
Întâlneşti jivinele, păsările, copacii, ierburile câmpului şi pentru fiecare V.Roşca are o asociaţie poetică uneori jucăuşă, uneori foarte apropiată de folclorul copiilor, de jocul de-a mijatca sau de descântecele copilăreşti.
Dar aceste trei cărţi, care au fost distinse cu premiul republican din anul trecut cer o emisiune aparte, cer o propagandă deosebită. Pentru ce?
Pentru că sunt cărţi, pe care noi suntem datori să le facem apropiate fiecărui cititor. Când noi câştigăm anumite valori literare, valori artistice, atunci noi suntem datori să ne apropiem de ele cu uimire, dacă sunt într-adevăr autentice, dar acestea sunt cărţi de trăire şi de îndeobştire cu natura ale unui poet de adevărată fire profundă, umană şi pământească, terestră. De aceasta eu spun, că ele trebuiesc citite pentru ca să fie câştigat marele cititor, să fie apropiat de ele pentru ca să rămână dar acestui cititor tânăr şi cititorului, care deschide primele sale cărţi ale copilăriei.
Despre munca în literatură a lui V.Roşca trebuie de vorbit foarte mult, pentru că ea e foarte legată de realităţile noastre şi de spiritul nostru, de pătrundere în legile vieţii, în destoiniciile ei, şi-n frumuseţele ei.
Ne-a lăsat câteva zeci de cărţi. Am în faţa mea patru dintre ele.
1. "Amiaza lucrărilor"
2. "Patosul potrivirii"
3. "Descântece de dragoste"
4. "Mereu ucenic"
Voi da lectură unui florilegiu de versuri din aceste cărţi. Şi pentru că e foarte greu să-l încadreze pe un asemenea poet în desfăşurarea noastră şi-n dezvoltarea poeziei noastre şi a relaţiilor noastre din colectivul nostru de oameni ai condeiului, de scriitori. Eu acum mă voi mărgini ca să fac acest lucru anume cu versurile lui V.Roşca.
S-ar putea pune la început "Refugiu", "Pe-o gură de rai", "Al 800-lea sonet"
Trebuie să spunem cititorilor că ultimii ani ai lui V.Roşca, mai mult de 4 ani au fost ani de grea luptă cu fatalitatea. Ieşiri din spital, reveniri în spital, mai întodeauna la reanimaţie şi iarăşi ieşiri pe drumul muncii şi al creaţiei. Au fost cazuri când doctorii l-au scos, pur şi simplu, din moartea clinică. Şi poetul s-a apucat iar de muncă. şi a scris până în ultimele ceasuri ale vieţii sale.
Se vede că-n el se dădea lupta: puterea vitală a vieţii şi presimţirea inevitabilului. Din ce în ce, încep să apară în versurile sale rezonanţă de elegie. Introduceri înspre drumurile cunoscute ale copilăriei şi o resemnare adânc omenească cu ceea ce stătea...
În poeziile care urmează simţim această luptă a firii şi a naturii sale de om şi de poet...
...
Ceea ce a făcut V.Roşca rămâne în cea mai mare parte bunul nostru, moştenirea noastră. Fără îndoială că vremea alege, selectează, dar din realitatea poeziei lui Roşca va rămânea să ne-nsoţească multă vreme poezia adevărată, credinţa lui în viaţă, trăirea plenară a valorilor omeneşti, afirmarea cea mai adâncă şi cea mai sinceră, nefalsificată a vieţii, a bucuriei de a trăi a omului şi a poetului, a poeziei, adică a tovarăşului nostru V.Roşca - poet şi om între oameni.

Autor - A.Lupan
Redactor - M.Hodorogea
Regizor - D.Donică

See also:

-	Repertoriu -> Biografii, cărţi... -> Note biografice -> Roşca Valentin (scriitor)