"Eugen Ureche"

	1987
"Eugen Ureche"
the original: (269KB)	Author : Lupan Andrei - scriitor, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova(1946-1955; 1958-1961)
updated: 2007-04-16 22:57:25

EUGEN URECHE

Aş putea să-i mărturisesc lui Eugeniu Ureche un vechi ataşament şi o preţuire înaltă, de multe ori neafişată, faţă de el - omul, artistul dramatic, şi după vechea mea convingere - strălucit cântăreţ al pământului nostru. El e legat pentru mine cu primele întâlniri în tinereţea mea cu arta teatrală.
Prin anii '36-'37, frecventam teatrul de aici, din Chişinău, şi atunci de acuma noi vorbeam despre un tânăr actor care se afirma tot mai insistent - Ureche. Alături de vestita actriţă a vremii Maria Cosmacevscaia. Ştiu că evenimentele revoluţiei au mânat-o, i-au vânturat destinul până ea s-a trezit aici, în Chişinăul anilor '30. Era una dintre cele mai de frunte actriţe ale teatrului din Chişinău. În câţiva ani ea învăţase limba română într-un grad atât de perfect şi atât de înalt încât pentru toţi actorii era dascăl de pronunţare. O frumuseţe de necrezut era şi ea însăşi, o actriţă cu dar ales, cu o capacitate de a se apropia de lumea în care trăia - ea făcea teatru la Chişinău. Spun asta pentru ca să înţelegeţi că dacă ai dar şi ai conţinutul uman şi cultură înaltă - nu este o sperietoare limba, pe care trebuie s-o înveţi astăzi. Maria Cosmacevscaia a învăţat-o în 2-3 ani şi a devenit actriţă de frunte. A fost unul dintre învăţătorii lui E. Ureche. Pe urmă un artist cântăreţ, care manifesta aceleaşi strălucite calităţi de cultură, şi dramatică, şi muzicală, şi de ţinută artistică, într-adevăr ţinută de artist al scenei.
Când l-am cunoscut pe Eugeniu Ureche îndeaproape ca artist al Teatrului dramatic academic moldovenesc eu de fapt eram unul dintre cei care-l apreciase de la începuturile sale. Şi l-am urmărit cu un excepţional interes anume pentru aceea că într-un fel el vorbea de oamenii tinereţii mele, de o generaţie care a încercat tot felul de asperităţi, intemperii şi care în sfârşit a răzbătut la calea magistrală a afirmării umane, a afirmării talentului sau, a înfloririi culturii noastre sovietice moldoveneşti. Eu asa îl privesc pe Eugeniu Ureche pe scena teatrului dramatic, în rolurile pe care el le-a înfăptuit anume ca o afirmare a posibilităţilor noastre de cultură, de devenire în marea cultură sovietică.
L-am văzut în "Regele Lear", l-am văzut în "Ovidiu", l-am văzut în "Horaţiu" în "Arbenin", în Zabelin, în multe dintre operele de faimă ale dramaturgiei universale şi-n toate mă bucura anume o ţinută de severă cultură, eu aş zice de şcoală clasică a culturii noastre teatrale. Vreau să afirm asta pentru că noi cunoaştem doar calea de devenire a teatrului nostru de astăzi, prin câte eforturi, prin câte încercări şi prin câte nereuşite, să vorbim, a răzbătut pentru ca el să se manifeste în felul acesta în care-l vedem astăzi.
Pe acest drum spinos, pe acest drum de creştere, de permanentă încercare eu l-am văzut pe Eugeniu Ureche pilduitor, pilduitor prin ţinută scenică, printr-o expresie de cultură cărturărească a cuvântului, a textului dramatic şi printr-o afirmare a unui caracter deosebit de adâncit, consolidat în tradiţii de cultură. Cred că toţi care-l cunosc şi-i cunosc drumul său de devenire îl apreciază anume în acest plan - în planul marilor noastre cerinţe de cultură teatrală.
Există o istorioară, o afirmaţie - poate că e scornită, poate că e adevărată, În Paris, aşa se spune, dacă nu poţi prinde nuanţa unui cuvânt, dacă te îndoieşti asupra unei expresii oarecare, du-te la "Comedie francaise" şi ascultă cum pronunţă acolo actorii şi asta va fi ultima Academie pe care ai s-o înveţi. Eu nu vreau să fac apropieri, dar vreau totuşi să afirm că în viaţa teatrului nostru şi în viaţa culturii noastre cărturăreşti, rolurile pe care le-a împlinit Eugeniu Ureche aveau foarte mult anume din şcoala severă a cărturăriei noastre autentice. Aceea ce noi legăm în cultura clasică, în cultura afirmată a zilelor noastre cu bogăţia de afirmare a darului nostru cultural, spiritual al dramaturgiei noastre.
Îmi exprim bucuria şi mulţumirea personală, că atunci când m-am prezentat la teatrul dramatic cu piesa mea "Lumina" pentru unul dintre rolurile cele mai dificile şi mai de răspundere - rolul conducătorului de partid Piotr Petrovici a fost înaintat, a fost încredinţat acest rol lui Eugeniu Ureche şi el a interpretat acest rol, dându-i o adâncime care într-un fel a ridicat şi a întărit amploarea spectacolului.
Nu risc să fac aprecieri în ce priveşte arta muzicală, arta de operă în care s-a manifestat E. Ureche, dar ştiu că pentru însuşi Teatrul de operă, pentru spectatorul drag, apariţia lui printre artiştii de operă din prima zi de înfiinţare a acestui teatru a însemnat iarăşi unul din actele de întărire şi de afirmare a artei de operă. Poate mulţi îşi amintesc şi astăzi de rolurile înfăptuite de el - Demonul, în opera cu acelaşi nume, Scuratov în "Mireasa ţarului" Sparafucili în "Rigoletto" de Verdi şi în aceeaşi măsură apariţia lui Ureche în folclorul nostru muzical. Vorbesc nu numai azi, dar întotdeauna faţă de cunoscuţii mei, de ceea ce mă urmăreşte în acest folclor, ascultat în interpretarea lui Eugeniu Ureche - "Cuculeţ cu pana sură", "Codrule, codruţule", multe bucăţi de glumă, care cred că s-au înscris anume ca valori folclorice, dar şi de cultură muzicală contemporană.
Suntem la un prag de jubileu al tovarăşului nostru - actorul Eugeniu Ureche. Se obişnuieşte a spune la asemenea ocazii că sărbătoritul arată foarte tânăr. Vârsta nu e de cele de speriat. Sărbătoritul e la fel - un bărbat dintre cei dăinuitori, puternici, cu personalitate adâncă şi cu trăire bogată intelectuală şi umană. Totuşi nu pot să nu-mi pun o întrebare: De ce nu-l vedem pe Eugeniu Ureche pe scena teatrului nostru academic în noi spectacole şi în interpretarea unor roluri fie mai vechi, fie mai noi? Cred că aceasta este una din pierderile serioase pentru teatrul nostru. Teatrele care preţuiesc cu adevărat tradiţia lor se străduiesc să-şi păstreze bătrânii de slavă atâta cât pot ei să se manifeste şi să fie primiţi cu entuziasm de către spectatori. Astăzi trăim zile de reconstruire, restructurare, de reînnoire, de întinerire în toate domeniile de manifestare ale vieţii publice, materiale şi culturale. În această întinerire pentru teatrul nostru dramatic eu cred foarte necesară întoarcerea sărbătoritului nostru pe scena teatrului. Ştiu că cer asta toţi cei care l-au văzut înainte şi care-i simt lipsa aproape la fiecare spectacol al teatrului nostru. E o personalitate artistică, care s-a legat de noi nu numai prin renume, dar prin propria afirmare într-adevăr dramatică şi culturală la orice apariţie. De asta avem nevoie şi astăzi, cu atât mai mult avem astăzi nevoie de asemenea actori pe scena teatrului nostru academic.

1987

See also:

-	Repertoriu -> Biografii, cărţi... -> Note biografice -> Ureche Eugen (actor, cântăreţ de operă)