|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Ultimele modificări |
 Căutare |
 Contact |
� 2007-2013 familia Lupan
| 12.02.1981 |  |
|
| Scrisoare în care printre altele atinge aspectele temei religioase în creaţia sa |
||
the original:
(131KB)
|
Author : Druţă Ion - scriitor, dramaturg Recipient : Lupan Andrei - scriitor, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova(1946-1955; 1958-1961) |
|
Dragă Andrei Pavlovici! Dacă s-ar obişnui să ne întitulăm unul altuia scrisorile, eu aş boteza răvaşul dumitale în felul următor: "O samă de temeri ale lui Andrei Lupan pe marginea unui roman pe care încă nu-l cunoaşte". Şi, fireşte, nu cele câteva bojdeuci din Mălăieşti, care se mai ţin încă în picioare, ci aceste temeri fundamentale, pe marginea unui roman de abia intuit, mă fac şi pe mine să zic, că, într-adevăr jiv kurilka! Mulţumindu-ţi pentru scrisoarea, nespus de largă, senină şi omenească, eu mă simt obligat să răspund în primul rând la cele tăinuite printre slove. Pe undeva scrisoarea parcă ar fi vrut să se întrebe - au nu cumva Druţă acela al nostru s-o fi transformat într-un popă fârnâit, care o să vină să ne citească predici? Asta ne mai lipsea... Să zic că m-am aşezat la această masă de scris pentru a vă linişti, n-aş zice, cu toate că ar fi câte ceva de spus. Pentru un om care s-a încumetat să aducă un sat în literatură - iar eu nu ţin minte să fi făcut altceva în viaţa mea de scriitor - este imposibil să nu se apuce să ridice până la urmă şi o biserică, dat fiind că mai toate din cele două mii de sate ale noastre au şi câte o bisericuţă. Fiind însă aceste lăcaşuri sfinte elementul cel mai vechi şi poate cel mai rezistent al satului, a fost imposibil de evitat negura trecutului pentru cel care a vrut să aducă o biserică cu rădăcini cu tot. "Vifleemskaia zvezda" este, ceea ce se numeşte în ruseşte, "vstavnaia novella", şi numai jertfa ei, o sută de oameni îngheţaţi lângă biserica lor, fapt autentic, documentar, după cum autentică este şi Sălcuţa, - contribuie într-un anumit fel la manevrarea subiectului. Şi totuşi parcă aş mai citi pe undeva printre rândurile scrisorii dumitale - au nu cumva vii dumneata, tovarăşe Druţă, să-mi strâmtorezi mie aria mea legitimă de ateu feroce? Şi apoi ce artă e asta, tovarăşe, când vine prozatorul şi te prinde de guler şi nu-ţi dă să răsufli decât atâta cât să poţi da din cap în sens că eşti de acord cu dânsul, în loc să-mi înşire el mie domol faptele, lăsându-mă pe mine însumi într-o bună după-amiază, după ce voi lua masa, să mă întind pe un divan şi să cuget singur - este dumnezeu ori ba? Felul meu de-a înţelege şi de-a face literatură, dragă Andrei Pavlovici, este diametral opus acestor înşirări blajine de fapte şi evenimente. În concepţia mea meseria de scriitor provine nu atât de la verbul a scrie, cât de la verbul a lupta. Şi dacă zici dumneata că ai văzut mulţime de lume ieşind de la spectacolele mele cu urma luminii purificatoare pe obraji, a fost pentru că nu i-am lăsat să adulmece şi să ghicească, ci i-am prins de guler şi le-am spus ceea ce m-a durut. Dacă li s-a părut că au fost trataţi prea brutal, n-au decât a doua oară să nu vină la spectacolele mele. Şi totuşi, pe undeva prin scrisoarea dumitale parcă s-ar mai strecura un sfat părintesc - tovarăşe Druţă, dacă chiar ţii dumneata numaidecât, fă-ţi acolo undeva într-un ungher de două ori pe zi rugăciune şi nu ne tot îndesi cu texte, pilde, poveţe biblice... Multstimate Andrei Pavlovici! Îi fi ştiind şi dumneata tot aşa de bine ca şi mine, că creştinismul stă la baza formării caracterului nostru naţional. Te-ai fi gândit şi dumneata că sub acoperişurile acestor bisericuţe jerpelite şi prăpădite, poporul şi-a păstrat secole de-a rândul ceea ce a avut el mai scump - credinţa, limba, datine, echilibrul sufletesc. Te-o fi durut şi pe dumneata, cum mă doare şi pe mine, că din toate elementele de bază, puse la temelia neamului, biserica a fost lovită cel mai greu. Preot nu am pretenţii să fiu, dragă Andrei Pavlovici, dar un bun creştin am căutat să fiu totdeauna şi pecetea acestor silinţe pot fi uşor urmărite pe orice n-aş fi scris. "Belaia ţerkovi" am scris-o, pentru că, în fond, ce înseamnă pentru noi neamul? Ia, câteva mănăstiri frumoase şi câţiva scriitori mari, cum spunea cineva mai nu demult. Fiindu-ţi pe undeva pe-aici pe-aproape ziua naşterii, ţin să-ţi urez ani mulţi şi buni înainte. Cu dragostea şi respectul, pe care ţi l-am purtat de la prima dumitale poezie citită de mine (pare-mi-se, Tărăboi) şi până la primirea recentului răvaş rămân al D-tale Ion Druţă Moscova, 12-II-81 |
See also: