Prima pagină
 
Opera
  Poezie
  Eseuri, critică literară, atitudini
Dedicaţii
  Dedicaţii din cărţi
Documente
  Polemici
  Corespondenţă
  Scrisori oficiale
  Discursuri
  Diverse
Publicistica
  Articole, eseuri, discursuri...
  Despre Lupan
Imagini
  Fotografii
  Portrete, sculpturi
Înregistrări audio
  Discursuri, emisiuni radio
Înregistrări video
  Secvenţe din emisiuni, cronici
Repertoriu
  Biografii, cărţi...
 

Ultimele modificări
 
Căutare
Contact



� 2007-2013 familia Lupan
  02.02.1955
Scrisoare cu comentarii la schiţa de tablou "Ion Creangă"
the original: (197KB)
Author :
Vieru Igor - pictor
 
Recipient :
Lupan Andrei - scriitor, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova(1946-1955; 1958-1961)
updated: 2006-06-19 08:22:14



2-II-55.

Mult stimate Tov.Lupan,
Ştiu că nu e chiar nimerit să comunic cu Dv. prin scrisoare, dar altfel nu-mi dau voie putinţele. Deacea iertaţi-mi îndrăzneala de a vă răpi vremea, iar eu am să fiu cât mai conchis.
Am făcut încercarea de a expune pe "Creangă" la expoziţia de arte plastice care, după cum mi s-a spus la muzeu, a atras atenţia Dv. N-am să vorbesc despre condiţiile în care am lucrat, de izolarea de tot ce m-ar fi putut ajuta şi povăţui.
N-am avut deloc intenţia de al arăta pe Creangă bolnav ascultând poveştile unui moş, după cum am citit într-o gazetă, ori la el acasă cu copiii şi nevasta lui adormiţi pe lângă el, după cum înţelegeau alţii. Mult aş vrea să ştiu cum aţi înţeles Dv. ca unul ce cunoaşteţi destul de bine creaţia lui. Toate neajunsurile acestui tablou le ştiam dinainte şi am fost în plin acord cu critica. Dar nu-s mulţumit de felul cum a fost înţeles. Deacea eu alăturez o schiţă în contur, în care am înlăturat nişte greşeli de perspectivă şi construcţie, şi în care am căutat să schimb, să adaug puţin la principalul care rămâne neschimbat. Prin aceste schimbări şi adăugiri vreau să redau atmosfera de basm la gura sobei în gazda lui bădiţa cibotarul în perioada ceea când învăţa la şcoala catihetică şi-şi ungea barba şi musteţile cu funingine de lumânare ca să fie mai ochios pentru cele fete pline de harul dragostei.
Într-un târziu de noapte ca în toate nopţile, îl văd pe moş Bodrângă, care după ce a mai aruncat câteva vreascuri în sobă aduse de Mohorogea sau mai cine ştie care altul, după ce a mai tras cu mătura prin casă(căci el era şi gospodina lor) s-a pus la depănat povestea lui Harap Alb ori snoavele lui Moş Nichifor Coţcarul ori poate Ivan Turbincă cu iad şi cu rai... Acuma toţi aproape au adormit numai Ionică e treaz de farmecul povestirii.
Alături de el, poate-i Trăsnea, după ce a repetat mi-ţi-vi-i-li, a scăpat cartea şi a adormit.
Din valiza împletită se zăreşte un capăt de prosop şi foi de caiete răvăşite. Se-nţelege că înăuntrul ei nu e mai regulă: ceasloave rătăcite prin rufărie veche, unsoare pentru ciubote şi altele de-ale gurii.
Într-un târziu, tot cineva o să se scoale să aprindă poştele pe tălpi, că fără gâlceavă şi năzbâtii nu se putea aşeza liniştea în acea casă.
Căci numai carte nu făceau strânsura ceea de hojmălăi, iar pentru Ionică singurul lucru ce a învăţat de folos în acea vreme, sunt numai cântecele şi poveştile lui moş Bodrângă(după cum spune el singur).
Aşa-l văd pe Creangă - ucenic la şcoala lui moş Bodrângă.
Deacea apelez la bunăvoinţa Dv. de a mă ajuta cu o critică povăţuitoare. Dacă aş trăi mai aproape de Chişinău ar fi mai uşor să-mi vorbiţi. Deacea Vă rog încă o dată, jertviţi vreme şi energie pentru un începător răspunzându-mi în scris.
Mai am o temă nouă la care aş avea tot de sfatul Dv. Trebuie să reprezint "Mana Vacilor". O mulgătoare din colhoz într-o vârstă mijlocie, cu mâni robace îmbrăcată în haine groase, îmbrobodită cu şorţul alb pe genunchi, cu expresie hotărâtă şi de vrednicie pe un fon închis de interior de fermă. Dacă binevoiţi, faceţi câteva obiecţii şi asupra acestei teme care combate superstiţiile.
Am şi câteva sugestii pe teme literare, dar despre acestea aş putea vorbi numai cu încuviinţarea Dv.
O temă care voiam eu singur s-o expun cu ajunul cuiva am dat-o lui Zadneprov*: "Tabloul fără un colţ" şi mult îmi pare rău că n-a tratat-o aşa cum am retrăit-o cu fiul meu.
Trebuia mai adânc, mai clar, mai amplu de dezvăluit acele sentimente de contradicţie trezite de tabloul lui Plostov în sufletul copilului ca să se evidenţieze mai hotărât acel protest care se manifestă prin ruperea avionului. Realitatea aşa cum i-am povestit-o ar fi fost de zece ori mai grăitoare decât fantezia lui. Dacă aş avea adresa lui i-aş scrie.
Cu mult respect, Igor Vieru

Adresa mea: Atacskii raion, s.Climauţî* Vieru Igor Dm.

*Zadnipru