art. "Poet, dramaturg şi publicist"-A.Roşca, "Cântăreţ al plaiului natal"-N.Bileţchi, "Dăruire deplină"-V.Afanasiev ş.a., poezii de A.Lupan (foto)

Ziarul "Slava muncii", Şoldăneşti	13.02.1982
art. "Poet, dramaturg şi publicist"-A.Roşca, "Cântăreţ al plaiului natal"-N.Bileţchi, "Dăruire deplină"-V.Afanasiev ş.a., poezii de A.Lupan (foto)
the original: (1296KB)	Authors : Roşca Agnesa - scriitoare Afanasiev V. - secr. 2 a CR PCM din Rezina, laureat al Prem. UJM Bileţchi Nicolae - critic şi istoric literar
updated: 2006-06-28 19:01:41

POEZIA LUI LUPAN TĂLMĂCEŞTE FRUMUSEŢILE ŞI SORŢILE PĂMÂNTULUI NOSTRU, RĂSFRÂNATE CU TOATĂ TĂRIA ŞI CU SCÂNTEILE TOATE ÎN ATELIERUL SĂU, UNDE ARTA E PLĂMĂDITĂ DIN TĂRIRI ADÂNCI... DIN ANI ÎNDEPĂRTAŢI A TOT ÎNCERCAT SĂ DESCIFREZE SENSURILE SOCIALE ŞI FILOSOFICE, SĂ ZMULGĂ PETICUL DE AZUR PENTRU SUFLETUL SĂU, SĂ AFLE GRĂUNTELE DE ADEVĂR AL VIEŢII... SE SIMTE ÎNDATORAT, MUNCEŞTE MAI DEPARTE, CA SĂ-ŞI CUPRINDĂ PĂMÂNTUL NATAL ÎN IMAGINI POTRIVITE.

GEORGE MENIUC.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Scrisoare de salut

a CR al PC al Moldovei şi Sovietului raional de deputaţi ai norodului lui A. P. Lupan.

STIMATE ANDREI PAVLOVICI!
De ziua slăvitului Dumneavoastră jubileu, Vă aducem caldele noastre felicitări, unui scriitor de vază, unuia din fondatorii literaturii sovietice moldoveneşti, remarcabil activist pe tărâmul obştesc şi politic al ţării şi republicii noastre.
Numele Dumneavoastră, dragă Andrei Pavlovici, este strâns legat de istoria dezvoltării literaturii moldoveneşti. Proza, dramaturgia, poezia şi publicistica Dumneavoastră partinică au servit şi continuă să servească cauzei construcţiei comunismului, ajută la educarea constructorilor activi ai vieţii noi.
Revoluţia, viaţa creatoare a oamenilor sovietici, omul truditor şi cauza lui sunt principala temă în creaţia Dumneavoastră.
Activitatea Dumneavoastră de creaţie e îmbinată cu o vastă muncă obştească.
Şi astăzi, ca şi mulţi ani în urmă, Vă caracterizează energia creatoare, planurile noi de creaţie. Operele Dumneavoastră din ultimii ani mărturisesc despre căutările permanente, despre acea nestinsă putere a talentului Dumneavoastră.
Vă dorim, dragă Andrei Pavlovici, multă sănătate, noi succese în munca de creaţie şi noi realizări în dezvoltarea de mai departe a literaturii, ştiinţei şi artei sovietice.

- - - - - - - - - - - - -

La baştina poetului

La 9 februarie locuitorii satului Mihuleni călduros, cu pâine şi sare, cu buchete de flori l-au întâlnit pe pământeanul lor, vestitul scriitor moldovean academicianul Andrei Pavlovici Lupan. A venit aici, în satul natal, de unde şi-a început frumoasa cale de creaţie. Mulţi din cei prezenţi la întâlnire sunt eroii literari ale operelor sale, tot aşa, cum e chipul satului natal, cântat în poeziile şi proza sa. A venit în ajunul frumosului jubileu de 70 de ani, care a devenit o mare sărbătoare, nu numai pentru oamenii din Mihuleni, dar pentru toţi locuitorii raionului nostru.
Întâlnirea a fost deschisă de secretarul doi al CR al PC al Moldovei B. A. Melnic.
La ceremonia, închinată zilei de naştere a lui A. Lupan au luat cuvântul elevii de la şcoala din localitate, veteranul muncii, tovarăşul de copilărie şi al anilor de şcoală al scriitorului V. F. Bădărău, secretarul comitetului de conducere al Uniunii scriitorilor din Moldova L. S. Damian, poetul leningrădean I. Foniacov, scriitorul G. Malarciuc, secretarul organizaţiei de partid a Uniunii scriitorilor din republică V. L. Malev, scriitorii Ana Lupan, G. Vodă, N. Savostin. Cu ovaţii şi căldură fiind salutat, a vorbit despre calea de creaţie şi a citit unele din numeroasele sale poezii Andrei Pavlovici Lupan.
La întâlnire au participat membrii biroului comitetului raional de partid I. M. Lupu, A. I. Tomin, B. G. Balan, de asemenea şi locţiitorul şefului secţiei de cultură a CC al PC al Moldovei V. N. Stati.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

CÂNTĂREŢ AL PLAIULUI NATAL

În aceste zile obştimea republicii, întreaga literatură sovietică multinaţională, marchează cea de-a 70-a aniversare a naşterii lui Andrei Lupan, poet, dramaturg şi publicist de seamă, unul dintre întemeietorii literaturii sovietice moldoveneşti. Pătrunse de spiritul partinităţii şi de caracterul popular lucrările lui se bucură de o mare preţuire în republică şi dincolo de hotarele ei. Ele s-au editat de mai multe ori în limba rusă, în limbile altor popoare frăţeşti, precum şi peste hotare - în Bulgaria, Ungaria, Mongolia, România, Franţa.
În anii grei de ocupaţie a Basarabiei de către România regală A. Lupan se încadrează în rândurile comsomolului şi Partidului comunist Român, aflat în ilegalitate, participă activ la mişcarea revoluţionară a oamenilor muncii din acest ţinut, studiază literatura marxistă, operele scriitorilor sovietici. În felul acesta el se formează ca scriitor profund popular.
Debutul literar al scriitorului datează de la începutul anilor treizeci. În această perioadă el scrie poeziile «Biografie», «Ţară», «Cohorte flămânde», «Culai răspunde la judecată» şi altele.
După restabilirea Puterii Sovietice în Basarabia şi reunirea ei cu Patria Sovietică A. Lupan crează poemul «Sat uitat», care a răsunat ca o sentinţă de condamnare a lumii vechi şi, totodata, ca un imn de bucurie închinat poporului eliberat.
Dar această fericire a fost curând întunecată de urgia războiului. În perioada de grea cumpănă, în care se afla Patria, scriitorul participă la construcţia barajelor de apărare în regiunea Stalingradului, iar pe la sfârşitul anului 1943 începe să colaboreze la gazeta «Moldova Socialistă», care apărea pe atunci la Moscova. Lucrările scrise în această perioadă sunt pătrunse de mânie şi ură faţă de călăii hitlerişti, de încredere în biruinţa poporului sovietic.
După eliberarea Moldovei A. Lupan cântă transformările socialiste din republică. Sunt pătrunse de optimism şi încredere în viitorul luminos toate poemele şi culegerile lui de versuri din perioada de după război - «Intrare în baladă», «Versuri», «Meşter Faur», «Frate al pământului», «Legea găzduirii» şi altele. Un fenomen remarcabil în literatura noastră a devenit apariţia dramei «Lumina», a culegerii de eseuri «Cărţile şi răbojul anilor», a celor trei volume de scrieri ale poetului.
O contribuţie de nepreţuit aduce A. Lupan la apropierea popoarelor, la îmbogăţirea culturii noastre prin intermediul traducerilor. De sub pana lui au ieşit inspiratele traduceri din W. Shakespeare, A. S. Puşkin, T. G. Şevcenco, N. A. Necrasov, A. M. Gorki, V. V. Maiakovski, din operele altor scriitori.
Bogate sunt prin diapazonul lor tematic lucrările lui A. Lupan din ultimele decenii. Ele abordează şi problemele noi ale satului moldovenesc pornit pe calea colectivizării, şi problemele lichidării rămăşiţelor trecutului din conştiinţa oamenilor, şi acutele colizii morale, legate de educarea atitudinii socialiste faţă de muncă, şi lupta pentru pace.
A devenit mai variată în această perioadă şi paleta artistică a lucrărilor lui. În ele satira este înţepătoare, când atacă fenomenele incompatibile cu modul de viaţă socialist, umorul este binevoitor când sunt luate în derâdere unele neajunsuri din conştiinţa oamenilor, analiza psihologică este subtilă, când sunt dezbătute probleme filosofice acute ale existenţei umane, iar simţul autocritic îi este atât de propriu poetului când îşi exprimă fireasca nemulţumire faţă de tot, ce a realizat. Scrierile lui sunt înaripate şi pătrunse de patos când îşi îndreaptă privirile spre viitor. Un exemplu în acest sens sunt culegerea «Haz de necaz», poeziile «Răvaş despre nucleul H», poemul «Chemare din legendă».
Concepţia despre lume a lui A. Lupan este legată organic de felul cum interpretează lumea omul gliei, iar maniera scrisului său are multe afinităţi cu versul folcloric. Aceasta este încă o dovadă că legăturile poetului cu poporul său sunt de nezdruncinat. «Citeşti filă cu filă versurile create de acest poet..., - scria A. Surcov, - şi din ele se desprinde destinul unui om perseverent, cu voinţă fermă, care, învingând toate obstacolele ridicate în calea vieţii, a mers neabătut spre ţelul ales din tinereţe, împărţind cu poporul toate amărăciunile şi bucuriile».
Pentru acest legământ de neclintit poporul i-a acordat scriitorului înalta lui încredere. Andrei Lupan a fost ales deputat al Sovietului Suprem al Uniunii RSS de legislaturile a patra şi a cincea, deputat al Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti de legislaturile a doua-a treia şi a şasea-a şaptea. În perioada 1963 - 1967 el a fost Preşedinte al Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti. Din anul 1956 este membru al PCUS.
Pentru meritele sale în dezvoltarea literaturii sovietice moldoveneşti şi pentru rodnica sa activitate obştească A. Lupan este decorat cu ordinul Lenin şi cu trei ordine Drapelul Roşu de Muncă. În semn de recunoaştere publică a meritelor remarcabile ale lui A. Lupan faţă de arta şi ştiinţa Moldovei Sovietice el a fost ales în 1961 membru al Academiei de Ştiinţe a RSS Moldoveneşti.
O perioadă îndelungată A. Lupan a condus organizaţia scriitoricească a republicii, a fost membru al comitetului de conducere şi secretar al Uniunii scriitorilor din Uniunea RSS. În 1967 pentru culegerea de versuri «Legea găzduirii» i s-a conferit Premiul de Stat al RSS Moldoveneşti, iar în 1975 pentru ciclul «Magistrale» din cartea «Noşa svoia» i s-a decernat Premiul de Stat al Uniunii RSS.

N. BILEŢCHI, candidat în ştiinţe filologice. (ATEM).

- - - - - - - - - - - - - -

Omagiu adus poetului-cetăţean

Creaţia lui Andrei Lupan - scriitor de frunte al Moldovei - se distinge prin partinitatea profundă şi prin patos civic, ea este pătrunsă de idealuri înalte şi de idei adânci. Drumurile de loc uşoare ale vieţii sale, participarea sa la evenimentele, ce s-au petrecut şi se petrec în ţară, - acestea sunt izvoarele, care alimentează lirica poetului. În ea sunt reflectate prefacerile morale şi sociale adânci, care s-au produs în ţinutul nostru în anii Puterii Sovietice, în ea îşi găsesc răspunsul cele mai arzătoare întrebări, pe care le ridică timpul, este oglindit caracterul puternic şi perseverent al omului muncii.
Despre contribuţia lui Andrei Lupan la dezvoltarea culturii moldoveneşti s-a vorbit în cadrul unei conferinţe ştiinţifice consacrate împlinirii a 70 de ani din ziua naşterii eminentului scriitor sovietic, care a avut loc la Chişinău. Conferinţa a fost deschisă de S. S. Cibotaru, academician al AŞ a RSSM, directorul Institutului de limbă şi literatură al Academiei de Ştiinţe a RSS Moldoveneşti.
O jumătate de veac de muncă asiduă, de fructuoasă activitate socială şi literară a dăruit poetul, academician al Academiei de Ştiinţe a RSS Moldoveneşti, cauzei poporului, Partidului Comunist, înfloririi culturii noastre socialiste, a menţionat el. Opera lui A. Lupan se prezintă în ansamblu ca un letopiseţ artistic al vieţii populare, al drumului parcurs de el de la întuneric la lumină, spre culmile cunoaşterii, de la plug la cosmodrom, de la oprimare socială şi naţională la o viaţă nouă, liberă şi fericită. Destinele urgisite ale maselor truditoare sub regimul de ocupaţie burghezo-moşieresc român, lupta lor pentru eliberare şi reunire cu Patria-mamă, bărbăţia şi eroismul oamenilor sovietici în anii Marelui război pentru Apărarea Patriei, colectivizarea în raioanele din partea dreaptă a Nistrului, construcţia socialismului, lichidarea neştiinţei de carte - toate acestea şi-au aflat în scrierile lui A. Lupan o reflectare artistică veridică şi originală. Apropierea de folclorul naţional, prospeţimea simţămintelor, răspunderea înaltă, exigenţa faţă de munca scriitorului caracterizează din plin poezia lui Andrei Lupan. Aceste trăsături s-au manifestat în modul cel mai pregnant în culegerea sa de versuri «Legea găzduirii», distinsă cu Premiul de Stat al RSS Moldoveneşti şi în ciclul «Magistrale», pentru care poetul s-a învrednicit de titlul de laureat al Premiului de Stat al Uniunii RSS.
Tov. Cibotaru a rezervat un loc important în referatul său activităţii obşteşti a scriitorului. El a menţionat, că meritele poetului-cetăţean au fost distinse cu decoraţii înalte ale Patriei ordinul Lenin şi trei ordine Drapelul Roşu de Muncă.
Doctorul în ştiinţe filologice H. G. Corbu a prezentat în cadrul conferinţei ştiinţifice referatul «Cântare păcii, cântare muncii». Despre menirea socială a liricii lui A. Lupan, despre legătura poemelor lui cu lumea contemporană, despre apropierea sa de tradiţiile poeticii folclorice, despre limba lucrărilor poetului au vorbit candidaţii în ştiinţe filologice M. D. Dolgan, E. N. Botezatu, L. I. Curuci, V. F. Melnic.
În încheiere Andrei Lupan a vorbit despre înalta datorie a omului de artă faţă de timp şi faţă de popor.
La lucrările conferinţei ştiinţifice a luat parte P. P. Petric, secretar al CC al Partidului Comunist al Moldovei.

Cor. ATEM.

- - - - - - - - - - - - - - - - -

Dăruire deplină

La 15 februarie 1982 se împlinesc 70 de ani de la naşterea lui Andrei Pavlovici Lupan, cunoscut poet moldovean, fruntaş al vieţii publice, academician.
Creaţia poetului se bucură de mare popularitate. Cărţile lui sunt editate atât în republica noastră, cât şi departe de hotarele ei, fiind traduse în multe limbi ale popoarelor Uniunii RSS. Cititorul îl cunoaşte şi ca un bun tălmăcitor: el a tradus în limba moldovenească poeziile lui Puşkin, Necrasov, Maiakovski şi altor clasici ruşi, poeziile poetului lituanian E. Miezelaitis, «Hamlet» de Shakespeare...

PENTRU prima dată ne-am întâlnit cu vre-un sfert de veac în urmă. Aflându-mă într-un concediu de scurtă durată (îmi făceam pe atunci serviciul la marină), am hotărât să vizitez capitala republicii. Sosit la Chişinău, am intrat într-o librărie. Sala era arhiplină. La tejghea i-am văzut pe Andrei Lupan, Liviu Deleanu, Nicolae Costenco, alţi literaţi moldoveni.
Cu mare greu mi-am făcut drum printre mulţime şi cu multă sfială m-am apropiat de poet, salutându-l. Andrei Pavlovici s-a bucurat când a aflat că-s de la baştina lui, m-a întrebat de raion, de pământeni. Dar ce aveam să-i spun, dacă venisem nu de la Rezina, ci din Sevastopol. Nu s-a amărât, dimpotrivă, s-a bucurat că şi pământeni de-ai lui «sunt duşi cu rosturi mari prin lume...».
Stăteam în faţa poetului şi-mi ziceam: iată cum e - simplu, obişnuit, cu sufletul plin de dragoste şi dăruire, când e vorba de ţarină, de sat şi de plugari.
Fără ca să vreau mi-am imaginat satul natal şi undeva într-un adânc de suflet zvâcnea o poezie.

Drumul duce...
Frământat de cară
Ori de talpă aspră de ţăran,
printre spini uscaţi şi buruian,
drumul duce zi şi noapte-n ţară.

Erau versurile marelui poet, devenite pentru mine un ecou puternic de amintiri. Dar aceasta înseamnă, că poetul, opera lui s-au cuibărit cu trăinicie în inima cititorului.
Întâlnirea a fost de scurtă durată. Scriitorul mi-a dăruit o carte de-a sa, punându-şi pe copertă autograful. Aflând că plec la Rezina, şi-a amintit cu drag de casă, de bătrâna mamă de la sat. Eu, tânăr şi trecut încă puţin prin viaţă, îl ascultam mirat, cum el, om de vârstă înaintată, tată al copiilor, vorbeşte cu atâta duioşie despre mamă.
I-am găsit mai apoi răspunsul în scrierile sale. Adresate viitorului, şi, în primul rând, tineretului, lucrările lui te învaţă să stimezi oamenii, bunele lor tradiţii, îţi altoiesc această dragoste din fragedă copilărie.
Şi cum să nu-ţi aminteşti, în legătură cu aceasta, cuvintele spuse de L. I. Brejnev: «Omul ce nu-şi iubeşte mama, care i-a dat viaţă, l-a alăptat şi l-a crescut, mie personal nu-mi trezeşte încredere. Nu degeaba se spune în popop: Patria-mamă: cine-i în stare să-şi lepede şi să-şi uite mama, acela şi pentru Patrie va fi un fiu vitreg».
Andrei Lupan este un fiu destoinic al mamei sale, al Patriei sale. Drept mărturie este cântarea lui pământului, ce l-a crescut şi l-a inspirat.
Mai târziu, făcându-mi studiile la universitate, am avut posibilitatea să mă inspir şi eu din creaţia poetului. Nu-l citeam pur şi simplu, îl studiam, căutând să pătrund în stilul, în felul lui de a descrie eroul. Eram încântat de plăzmuirea caracterului, de arta cuvântului în poezia lui.
Dar cât de bine înţelege el nuanţele limbii noastre! Cu câtă dragoste vorbeşte despre «satul său uitat!».

Satul ista cu ţărani săraci
de când ştiu moşnegii zace-aici
şi din an în an, printre copaci,
mai zideşte-o casă din chirpici...

Nu e uşor să scrii despre oamenii satului în aşa fel, ca apoi, citind, să-ţi apară dorinţa de a fi şi tu ca eroii cărţii, ca orice tânăr să simtă necesitatea de a păstra frumoasele tradiţii ale satului. Aici n-o să vorbeşti cu fraze pompoase, n-o să înşiri evenimentele, aici se cere măiestria simplităţii. Şi poetul scrie:

Merg oamenii cu fruntea sus aici,
stăpâni pe rostul vieţii fiecare.

Străveche e truda ţăranului, dar renăscută de viaţa nouă:

Semănători, semănători, semănători...
Şi-aici pe deal, şi dincolo de sat,
şi peste văi, în ceaţa străvezie,
tractoare trag cu zarvă-gălăgie,
tăcutele maşini de semănat.

Andrei Pavlovici împlineşte 70 de ani. Dar e tânăr încă. E tânără inima poetului, în care sălăşluieşte o mare dragoste de oameni:

Oameni făurari, mândria ţării,
Omeneşte-n braţe vă cuprind.

Atracţia lui Andrei Pavlovici spre oameni, spre valorile vieţii lor se manifestă abundent în zilele aflării lui la baştină. Îmi amintesc un caz. Moldova sărbătorea zilele literaturii şi artei Federaţiei Ruse. În raionul nostru venise cunoscuţii literaţi sovietici Mihail Dudin, Serghei Orlov, Victor Bocov. Andrei Pavlovici ca o gazdă primitoare, le-a arătat oaspeţilor ce socoate el mai important şi mai interesant - traiul ţăranului moldovean. Scriitorii au fost invitaţi în casa lui Fiodor Nichiforovici Goncear din Cinişeuţi. La masa plină cu ulcioare, căni, burluie, făcute de membrii acestei familii, ei au dus o convorbire după placul lui Andrei Pavlovici: despre literatură, despre legătura ei cu viaţa, cu tradiţiile populare...
Unii critici afirmă: cum că Andrei Lupan e un cântător al satului. Nu mă apuc să combat această părere, totuşi mai mult cad de acord cu patriarhul criticii moldoveneşti sovietice V. P. Coroban, care afirmă, că Lupan e poet universal. Eu aş mai adăuga: poet moderat, cu mare înţelepciune şi cu un deosebit sentiment de patriotism şi internaţionalism.
Ca lucrător de partid, eu apreciez înalt această afirmaţie. Cred, puţini ştiu, că anume el a cântat piatra Ciornei, aceste văi nistrene, care vor da ţării ciment - un preţios material de construcţie. Anume el s-a pronunţat pentru irigaţia mică a ogoarelor soloncenene, păpăuţene, mateuţene.
Odată, în ajunul sărbătorii Marelui Octombrie, primise însărcinarea redacţiei de a scrie despre Andrei Lupan. Nu l-am găsit acasă, însă vecinii mi-au spus unde-i.
În sala spaţioasă era multă lume. În ziua ceea A. P. Lupan, deputat al Sovietului Suprem al Uniunii RSS, îi primea pe alegători. Eu eram limitat în timp şi aşteptam cu înfrigurare întâlnirea. Dar văzând feţele mulţumite ale celor, ce ieşeau din cabinetul deputatului, m-am liniştit. Ba chiar mai că uitasem la ce-am venit ascultându-i pe doi vizitatori, care numai ce ieşise de la deputat:
- Ai văzut ce întorsătură au luat lucrurile, - se adresa unul către celălalt. - Iar la uzină nici n-au vrut să ne asculte. Să-i dea domnul sănătate lui Andrei Pavlovici, că mult ne-a ajutat...
Abia m-am reţinut să nu le strig: «D-apoi, e de-al nostru, nici nu poate să nu-i ajute pe oameni...».
A doua zi, dimineaţă, am adus la redacţie un articol de-al poetului şi o poezie, scrisă pe atunci special pentru gazeta noastră. O strofă suna în felul următor:

Versul meu, tovarăşi milioane,
îţi vor da tării de neînvins:
ţara îşi desfăşură Programul,
ridicând drapelul leninist.

Om de o modestie rară, comunist cu seninuri în privire este Andrei Lupan. Cel, care-l cunoaşte în de aproape, ştie că poetul e zgârcit la vorbă, când discuţi cu el, în schimb, cu câtă luare aminte te ascultă.
Am observat la poet şi o altă manieră de profund sens - îi citează pe alţii. O face nu că n-are ce spune de la sine. Fiu de ţăran, el a fost învăţat să înveţe de la alţii. El ne învaţă şi pe noi, tineretul, să procedăm la fel.
Nu prea demult în Casa scriitorului a fost marcată ziua naşterii lui Mihail Eminescu. Andrei Lupan are scrise versuri frumoase despre acest poet. Dar la serată n-a citit din creaţia sa, ci l-a citit pe A. Vlăhuţă, de parcă ar fi vrut să spună: să ne aducem aminte de ei».
Îl ascultam atent. Mi-am amintit atunci, cum în satul lui s-au întrunit într-o vară literaţi din mai multe republici unionale. La întâlnirea cu cititorii cineva l-a întrebat pe Lupan despre rostul vieţii. Nu s-a grăbit cu răspunsul. S-a întors spre Mihail Dudin, i-a cerut amabil cărţulia, ce-o ţinea în mâini, a răsfoit câteva pagini şi a citit:

Privind a apei fierbere tihnită,
Am înţeles la viaţă meditând,
Că doar năvala ei neostenită,
Constituie esenţa - a tot ce sunt.

Sala izbucni în aplauze. Aplauze furtunoase, cu care e însoţită orice întâlnire a lui Andrei Lupan cu adoratorii săi. Aplauze, ce izbucnesc ca o furtună după tăcerea adâncă a tuturor când vorbeşte Poetul. E o profundă recunoştinţă marelui maestru al cuvântului, poetului-agitator, poetului-propagandist, care simte în permanenţă pulsul vieţii.

V. AFANASIEV, Laureat al Premiului Uniunii jurnaliştilor din RSS Moldovenească.

- - - - - - - - - - - - - -

Poet, dramaturg şi publicist

Dacă cineva ar dori să-şi însuşească poemul istoric al poporului moldovenesc de la neuitatul 1940 şi până în zilele noastre, el l-ar găsi însămânţat în multe pagini inspirate, autorul cărora este poetul, dramaturgul şi publicistul Andrei Lupan.
Andrei Lupan a păşit singur în literatură, fără prologul «căutărilor», ceea ce evident este eronat, a se vedea poeziile: «Biografie», «Noi şi părcănenii», «Zodia cârtiţei», «Înlănţuiri», «Satul ciudat», «Ţară», «Din tăceri», «Cohorte flămânde» şi altele, care formează pregnanta «Închinare fără carte». Andrei Lupan stimează cititorul şi nu vine să experimenteze în faţa lui, ci se pregăteşte ca de o sărbătoare de acest dialog trepidant (nu doar toate ipostazele sale - până la «Refracţii». De aici impresia de perfecţiune, de lucru scos în capăt: «Pentru ce vorbim noi? Pentru cine cresc copiii şi trudesc cu veacul?...».
Despre acest singur poem semnat de Andrei Lupan se poate vorbi ca despre o stea răsărită pe bolta tinerii noastre literaturi sovietice moldoveneşti. Şi cred că multe lucruri valoroase în proza noastră de azi îşi au început în acest colorit epic, în această naraţiune temperamentală, deoarece se ştie, că nimic nu răsare pe un loc gol. Câtă căldură umană degajă fiece vers al poemului «ce trage după sine prea plinul, care nu poate fi cuprins de grai şi de vers», câtă zbatere aprinsă pentru lăstarele acestea omeneşti menite să piară în mlaştina putreziciunii burgheze! Poetul atunci e poet, când inima îi sângeră de durerea omenirii, când ea se deschide în calea frumosului şi a lumii.
Lupan este înainte de toate un poet de largă respiraţie epică şi întreaga sa creaţie vine să confirme din plin această afirmaţie. Dar şi asemenea «răzbucniri» a dorului tânăr, precum micul poem liric «Cu poema pe steag» nu se prezintă ca ceva accidental şi nici de cum nu ţine de domeniul declaraţiilor patetice fără suport real, cum sunt înclinate să le descifreze spiritele critice aşijderea o răbufnire ce-şi găseşte explicarea numai de ansamblul scrisului lupanian. În aceeaşi ordine de idei poate fi pomenită creaţia dramatică a poetului, tălmăcirile sale din alţi scriitori ai lumii, galeria de portrete în proză ale marilor condeieri şi dascăli ai vieţii, pe care le găsim zugrăvite în paginile de publicistică literară a poetului. Astfel şi în creaţiile folclorice totul apare nemeşteşugit, primar, accesibil, dar orice încercare de imitaţie eşuează.
Numele lui Andrei Lupan se asociază în conştiinţa noastră cu acela de zugrav al pământului, de rapsod al meleagurilor, livezilor, de tălmăcitor al spiritului popular în tipare de limbă vie, dură sau duioasă, usturătoare sau şăgalnică, ce te primeşte cu trup şi suflet în iezerele ei de lumină matinală şi te întoarce renăscut în făgaşul dârzeniei şi cutezanţei de făuritori ai vieţii. Marele merit al scriitorului poporului său - uneori vagi, alteori impetuoase, că s-a dovedit a fi mereu un om înaintat al timpului său, şi asta nu prin rolul vizionar, ce şi l-a asumat într-o epocă de răscumpănire a valurilor, de revoluţie socială şi culturală pentru poporul său.
Andrei Lupan a trăit poemul meleagului său şi trăindu-l, în virtutea omenescului din noi, l-a aşternut în tiparele slovelor potrivite, adecvat situaţiilor, portretelor, intuiţiei creatoare şi mesajului artistic, ce constituie bărbăţia scrisului său.
Astfel opera poetică lupaniană, cuprinsă în linii mari în două scoarţe de nădejde - pământul şi oamenii, înseamnă un edificiu poetic, pe frontispiciul căruia găsim scrisă cu dragoste legea cea sfântă a popoarelor - legea găzduirii.
Poetul Andrei Lupan ni se prezintă ca un harnic tălmăcitor, ce a contribuit la un şir de valoroase traduceri din clasicii literaturii ruse şi universale, din cei mai de seamă poeţi sovietici. Datorită trudei sale poetice, azi sunt bine cunoscute în versiune moldovenească asemenea capodopere ca «Vladimir Ilici Lenin» de Maiakovski, «Cântecul şoimului» de Gorki, «Hamlet» de Shakespeare, atâtea frumoase poezii de Miezelaitis, Tihonov, Tvardovski şi mulţi alţii.
Nu e de mirare, deci, că pe răbojul anilor săi de viaţă i s-au înscris atâtea opere valoroase-originale şi traduse, lirice, epice, dramatice, publicistice, frumoase poezii şi povestiri pentru micuţi, oamenii mari de mâine, şi totuşi, în primul rând, pe răbojul anilor săi poetici s-au cristalizat destinele omeneşti răsplămădite din bătaia tumultoasă a gândurilor şi a inimilor temerare o galerie întreagă de chipuri, care ne vorbesc cu mii de voci, ne privesc cu mii de ochi şi în care ne recunoaştem «făptuirile şi timpul», turnat în tipare de generoasă simţire şi permanentă răspundere pentru tot ceea, ce numim soarta omenirii.

Agnesa ROŞCA.