|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Ultimele modificări |
 Căutare |
 Contact |
� 2007-2013 familia Lupan
| Ziarul "Moldova Socialistă",Chişinău | 13.10.1985 |  |
| art. "Poezia dansului" - despre Vladimir Curbet şi ansamblul "Joc" (text preluat din materialele pregătite pentru publicare) |
||
|
Author : Lupan Andrei - scriitor, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova(1946-1955; 1958-1961) |
||
POEZIA DANSULUI Am participat cândva mai demult la o dispută în privinţa dansului. A dansului popular moldovenesc. Discuţia se încinsese în primii ani de afirmare a ansamblului "Joc". Nu-mi aduc aminte să se fi desfăşurat în presă, cum s-ar fi cuvenit. Discuţiile se consumau pe atunci în cercuri restrânse, la concerte, între cunoscuţi sau în foruri obşteşti mai calificate. Un capăt de pricină se ridica din firea impetuoasă a tinerilor dansatori. Erau ca nişte mingi scăpaţi la voia slobodă a primăverii. Dansul era ca o zburdă ritmică, cuprinsă în anumite canoane, care exagerau ritmul recordurilor de sprinteneală. Acrobatica săriturilor, regizată unilateral, devenea o virtute estetică pentru izbânzile coreografice ale ansamblului. Procedeul de succes prindea teren, pătrundea prin cercuri de amatori, în largul republicii. Aceasta se numea - temperament. Valoarea de aur a factorului temperament, înăscută în firea poporului, era împinsă artificial pe drumul inflaţiei. S-a ridicat să protesteze, bineînţeles, simţul de măsură şi de adevăr artistic al spectatorului. Arta nu e record de acrobaţie. Dansul popular, nu numai cel moldovenesc, e manifestare înaripată a trăirii plenare, în limbaj specific, e poezia cea mai sănătoasă şi mai vitală a fiinţei umane. Izvorul viu al artei coreografice, expresia sa neîntrecută a fost şi rămâne - poezia dansului. Numai pe această axă poate înflori talentul în mare şi neîngrădită rodnicie: plastică, imaginaţie, inventivitate spontană, cultura artistică. Deci, - o îngemănare, o contopire întotdeauna fericită şi chemătoare a temperamentului cu poezia. Nu ştiu dacă este vre-o artă mai veche, dar nu mă îndoiesc - oamenii au dansat întotdeauna, în orice condiţii materiale, pentru a-şi revărsa virtuţile fiinţei, vitalitatea, frăgezimea poetică a spiritului. Disputa noastră a fost dezlegată la vremea sa într-un plan teoretic destul de just. Reala înfăptuire artistică a cerut timp mai mult şi incă mai multe eforturi grele, susţinute de talente autentice. Au cerut ştiinţă şi cultură pe croiul vremii. Am avut noroc, atunci pe la început, că a consimţit să vină pe la noi, să ne dee o mână de ajutor, neîntrecutul maestru şi cunoscător al dansului popular, Igor Moiseev. Eram inclus într-o anumită comisie, mă angajasem în disputa la care mă refer şi am avut parte să-l văd pe renumitul artist lucrând în colectivul "Joc". El a susţinut în totul principiul poeziei fireşti a dansului. Nu dulcegăriile, nu artificiile poetizate, ci afirmarea prin dans a preaplinului uman, sentimentul necorupt al bucuriei şi al dragostei de viaţă. Ştiu că a plecat prin raioanele republicii, a adunat de prin sate modele păstrate din bătrâni, le-a ferit de arhistilizări şi ne-a îndemnat să respectăm adevăratele izvoare din popor. A inclus şi în ansamblul său câteva numere care au devenit celebre. După câte pot înţelege acesta a fost un moment de afirmare a dansului nostru popular, în justă reflecţie contemporană. A fost, cred că pot spune, un noroc al nostru ca să intrăm pe calea temeinică a artei coreografice populare. E vorba, în primul rând, de orientarea dreaptă a multor generaţii de talente minunate, care au creat apoi slava ansamblului "Joc". Am mai avut apoi parte încă de un noroc purtător de înalt har şi de dărnicie. După aproape trei decenii de realizări măiestrite, la care toţi noi, spectatorii, ne aflăm martori, cred că se poate spune aceasta din toată inima. Norocul despre care vorbesc se numeşte - Vladimir Curbet. Rog să mi se ierte terminologia poate că prea "personală". Sunt unul dintre nenumăraţii spectatori, cuprins în entuziasmul colectiv al sălilor mereu arhipline. Ansamblul "Joc" poartă cu el oriunde frumuseţea şi slava republicii. În tot cuprinsul ţării şi pe tot necuprinsul globului, împroaşcă în uimirea mulţimilor, scânteierile de aur ale poporului şi ale poeziei noastre vitale. E dansul popular moldav, în largul lumii - ambasador de pace şi de frăţie al Ţării Sovietice. Ştiu că s-ar putea scrie un catalog monumental numai din calendarul plecărilor, al întâlnirllor şi al programelor înfăptuite din zi în zi şi din an în an pe drumurile baştinei, prin sate şi oraşe, pe căi de poveste peste mări şi ţări, prin zbuciumate coclauri de metropole şi continente. Ştim cu toţii cum răsună sălile mari şi mici sub ritmul în străfulgerare al dansatorilor, ştim cum răsună, mai din plin şi mai îndelung încă, salutul de bucurie al celor ce privesc. Jocul popular moldovenesc, ori pe unde n-ar trece, se găseşte pe linia întâia de afirmare a artei sovietice, înalt ambasador al sufletului colectiv sovietic şi al omeniei noastre înfloritoare. Vă puteţi închipui în fiecare dans, în fiece program împlinit, în fiece program în pregătire, în fiecare pas săltat al fiecărui nărav de tânăr dansator, vă puteţi închipui în toate astea prezenţa neîmpăcată şi neostenită a conducătorului artistic? Nu ştiu, nici nu cerc să-mi închipui cum reuşeşte să facă toate astea Vladimir Curbet. Înţeleg doar că el totuşi reuşeşte. A consolidat stilul artistic al colectivului pe o fericită linie de realizare inspirată. Ansamblul a devenit înaltă şcoală de măiestrie pentru nenumărate grupe coreografice. Inventivitatea creatoare a maestrului e necesară, dar ea caută nu în artificii, ea rămâne credincioasă izvoarelor populare pe care, cum se vede, el le descoperă cu un fel de bucurie mereu însetată. Deaceea el rămâne consecvent în adevărul artistic în care se contopeşte temperamentul cu poezia trăirii. Cred că înfăptuirile lui Vladimir Curbet ne solicită o atenţie mult mai cuprinzătoare. E vorba despre valorificarea în concepţie principială proprie a folclorului. Vedem dansurile puse de el în scenă, le salutăm şi le aplaudăm pe drept cuvânt. Dar uităm a-l întreba pe el despre drumurile căutărilor, despre rascolirile prin sate, despre pătrunderea în specificul stratificărilor, ale mutaţiilor de vârstă şi de epocă. Nu ştiu câţi conducători artistici şi-ar putea înscrie o asemenea activitate. E o muncă de valorificare a folclorului în lumina înţelegerii noastre contemporane. Socot că chiar peste convenţiile stilului de estradă această muncă şi această metodă creatoare se face bine simţită. E stilul de lucru al lui Curbet. Nu vreau să zic ştiinţific, dar îl socot fundamental la nivelul cerinţelor de azi ale cărturăriei şi ale artei. Asta ar fi, cum se spune uneori, partea din afund a aisbergului. Iată, am în faţă o carte rară, întocmită într-un fel care te uimeşte de-a dreptul. E a lui, a maestrului de dans Vladimir Curbet - se numeşte "Tot cu cântul mă mângâi". Ştiam că scrie cărţi şi articole, în cea mai mare parte despre arta căreia s-a dăruit cu trup şi suflet şi care ni l-a făcut cunoscut nouă tuturor. Din cât am reuşit să citesc i-am înţeles spovedania de artist şi devoţiunea faţă de idolul său tutelar, folclorul, poate uneori prea înfierbântată şi nereţinut lirică. Dar "Tot cu cântul mă mângâi" e marea carte a unui împătimit cultivat, afundat de ani şi ani, pe o viaţă întreagă, în oceanul îndrăgit al căutărilor sale. Şi sistematizarea, şi ţinuta literară, şi paşaportizarea fiecărui vers vorbesc de o muncă statornică şi de o adevărată menire în viaţă. Asta, pe lângă ceea ce ştiam noi până acum despre conducătorul ansamblului "Joc". Mi-e greu să fac afirmaţii de analiză, cartea se cere încadrată, cum se vede, în cercetările complexe împlinite de acum în Moldova. Dar prima citire te cucereşte mai ales prin prezenţa marelui act de muncă talentată şi calificată. Zic, să ne oprim atenţia, să ne uităm mai bine, poate că şi aicea Vladimir Curbet şi-a împlinit o misiune destoinică întocmai ca aceea, pe care i-o înscrie slăvitul nostru ansamblu de dans popular - "Joc". |
See also:
| - | Repertoriu -> Biografii, cărţi... -> Note biografice -> Curbet Vladimir (conducător artistic al ansamblului "Joc") |