Prima pagină
 
Opera
  Poezie
  Eseuri, critică literară, atitudini
Dedicaţii
  Dedicaţii din cărţi
Documente
  Polemici
  Corespondenţă
  Scrisori oficiale
  Discursuri
  Diverse
Publicistica
  Articole, eseuri, discursuri...
  Despre Lupan
Imagini
  Fotografii
  Portrete, sculpturi
Înregistrări audio
  Discursuri, emisiuni radio
Înregistrări video
  Secvenţe din emisiuni, cronici
Repertoriu
  Biografii, cărţi...
 

Ultimele modificări
 
Căutare
Contact



� 2007-2013 familia Lupan
Monolog
1937
updated: 2006-02-22 19:00:05


romanian original: Monolog
russian translation: Монолог Author: Bannicov A?.



MONOLOG

Nici tu nu poţi uita,
nici eu nu vreau să uit,
a fost demult cândva,
ba n-a mai fost demult,
căci s-ar putea să fie şi acum…

Eram oprit pe drum,
căzut, cum ştii tu bine,
eram căzut şi gol, iar tu râdeai,
tu drept şi nepătat râdeai de mine,
de suferinţa mea de putregai.

Când eu rodeam cu dinţii piatra vieţii,
să nu mă dau descurajat şi-nvins,
tu-mi dăruiai mărinimos dispreţul
şi geamătul mi l-ai luat în râs.

Nu unul eu,
nenumăraţii noi,
stăteam în faţa ta flămânzi,
trudiţi
şi goi!…

Pământul ne rodea zădarnic,
Mustea adâncul lui belşug
doar pentru fericirea voastră-ntreagă;
doar pentru voi,
pentru ai tăi,
noi coboram din noapte lângă plug.

Cădeau de foame ca-n pustie
copiii noştri istoviţi,
dar cum v-aţi fi gândit măcar la ei,
când mâna văduviţilor părinţi
vă înălţa cetatea trândăviei!

Doar pentru voi prin veacuri de amar
trudeam plătiţi cu vrajbă şi cu ură,
că nu mai vream cruţare,
nici dragoste,
nici dar,
vroiam măsură dreaptă pe măsură.

De-atunci am sugrumat în pruncii mei
şi-n pieptul meu pe totdeauna plânsul
ca pe-o minciună fără de temei,
iar smoala disperării am aprins-o.

Aveam pentru răsplată din trecut
culese plăgi din sânge şi din lut,
din teascul tău de duşman an cu an,
din preţul tău de iudă ban cu ban,
pân-toţi iloţii traiului obscur
am răzbucnit cu ţara de-a-mprejur
un urlet lung
cu glas de uragan.

A tremurat
oţele de furtuni
în inimile voastre laşitatea
şi-aţi dispărut înspăimântaţi prin văgăuni,
de v-a rămas atunci
uitată-n vânt cetatea…

Era un an ce spintecase vremea,
un creştet de lumină-naltă,
nu tânguit în geamăt şi blesteme,
ci purtător de plată şi răsplată.

A fost un ceas străfulgerat în noapte,
ca un pojar de ură şi de scrum,
istoriei arătător de drum –
O mie nouă sute şapte!

A fost demult cândva,
ba n-a mai fost demult,
nici tu nu poţi uita,
nici eu nu vreau să uit!

1937


Published:
  Author Book name Publisher Year Page Remark
Andrei Lupan Frate al pământului Editura "Cartea moldovenească", Chişinău 1959 43
Andrei Lupan Stihi Gosudarstvennoie izdatelstvo hudojestvennoi literaturi, Moscova 1961 38 (trad. N.Bannicov)
Andrei Lupan Frate al pământului Editura "Cartea moldovenească", Chişinău 1962 46
Andrei Lupan Noşa svoia Editura "Cartea moldovenească", Chişinău 1970 66 (trad. A.Bannicov)
Andrei Lupan Scrieri v.1 Editura "Cartea moldovenească", Chişinău 1973 98
Andrei Lupan Noşa svoia Editura "Hudojestvennaia literatura", Moscova 1975 86 (trad. A.Bannikov)
Andrei Lupan Frate al pământului Editura "Literatura artistică", Chişinău 1986 64
Andrei Lupan Izbrannoe Editura "Hudojestvennaia literatura", Moscova 1987 64 (trad. N.Bannicov)
Andrei Lupan Scrieri v.1 Editura "Cartea moldovenească", Chişinău 2002 103
Andrei Lupan Intrare în baladă Editura "Cartea moldovenească", Chişinău 2007 75