|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Ultimele modificări |
 Căutare |
 Contact |
� 2007-2013 familia Lupan
| Biografică |
1958 |  |
|
 |
 |
original: Biografică | |
 |
translation: Биографическое | Author: Marian Boris - traducător |
BIOGRAFICĂ Se spune: creştea nu cu anul, cu ceasul şi ieşea din copil făt-logofăt; eu am crescut slăbănog în Mihuleni acasă, cu poreclă nedemnă de-un viitor poet. “Pistruiatul” mi-au zis, şi nu pe degeaba, singur înjuram, privindu-mi în apă nasul, şi râdeau terchea-berchea cei fără treabă de nenorocul meu la tot pasul. La rele trăgeam deopotrivă cu alţii, dar alergam la bătăi fără ahotă mare, printre cei numiţi de babe împeliţaţii n-am avut, cum se spune, onoarea. Mai mult pe acasă cu fraţii haidăii, încăieram din nimic vro gâlceavă nătângă, până când mama lua melesteul şi împărţea dreptate în dreapta şi în stânga. Cât despre partea învăţăturilor rare, m-am pomenit vestit cât colo, din a treia măhală veneau cărturarii să le arăt cum se scrie litera O. Poveşti ascultam cu gura căscată şi credeam în buchii ca-n iarba de leac; cum auzeam de o carte, răscoleam tot satul, pân-o găseam undeva pe vreo oală cu chişleac. Dar, ştiţi, de contradicţii nime nu scapă, primeam pentru asta câte-o păruială: “Lasă hârţoaga, pune mâna pe sapă!” Munca fizică şi munca intelectuală… Aş putea zice of, de obidă haină – la Luzăr la prăşit, la cules răsărită, cu douăzeci de lei pe săptămână. (Doi lei se plătea un toc de chibrite.) Ori în clasa a patra să paşti turma altuia, gândiţi că aici e puţină ruşine? Cel mai vestit cărturar al satului adună cârlanii pe la porţi străine. Dar cu toate silinţele mele şi mozolii, nu şi-au mai dres finanţele părinţii, numai pălea obijduit obrazul şcolii şi bucuria cărţilor tânjea în umilinţă. Bine că mai erai tu, Iacobe Matroase, şi azi mă mir de tine, moşnege voinicule, de unde duioşia ta butucănoasă pentru suferinţele mele ridicole! Străin argăsit de saramura ocheanelor, prin câte parahoade şi furtuni ai trecut, până când ţi-ai ancorat epava anilor în pietroaiele acelui sat necunoscut? Cu ce gând firesc, în pământească plămadă, să frământ îndelungă vreme şi cale, ca să revină un abur din azima caldă ce-am gustat-o la vatra inimii tale? Rămâi neuitat cu toate beţiile, cu toate sudălmile, sfezile toate, c-ai fost câteodată zăbavă copiilor cu adâncă înţelegere şi bunătate. Noroc şi de tata, era aspru din fire, dar simţea taina lumii cu coltele gândului, credea, ţăranul, în cartea de citire, în zodiac, în Alexandrie, buchisindu-le. După strânsul cioclejelor, toamna târzie, caută sub laiţă traista, abecedarul, şi apucă-te iar de cărturărie, pân-vor da brănduşile în primăvară. De era la aman, pe un ger mai acătare, taica nu pregeta a susţine cultura, ducea cu sarcina de ogrinji în spinare la soba şcolii un dram de căldură. Şi, vremea nu doarme, se mişcă bătrâna, iată examenul, compunerea iat-o: “Vizitarea oraşului Rezina”, dă-mi, Doamne, minte acum ori niciodată. Şezi şi descrie cu stăruinţi fără margine toate minunăţiile, dugheană cu dugheană, stâlpii cu sârme, becuri cu talgere, casa cu başcă a doftorului Boşărniţeanu. Am scris şi despre Nistru cel fără ţară; of, cum m-a ars obida nestinsă, când mi-a adus geografia vestea amară că sunt, cică, ape mai mari decât dânsul. Am scris despre toate cu atâta osârdie, că nu ştiu creaţie mai plină de chinuri, când capul îţi arde, şi inima-ţi dârdâie, şi toţi parc-ar fi mai dihai decât tine. Dar am sărit hopul ista printre cei din frunte şi iară cătam la mine dintr-o parte, parcă şopteau guri nevăzute: ia te uită, ce dobă de carte! Alţii mai cresc cu deprinderea-n poală, dar eu mă zbăteam din minune în minune; aflu că este la Cocorozeni o şcoală – cea mai mare şcoală din lume. Hai, zic, încolo şi, de bună seamă, m-a prins ameţeala, văzând-o cât e de înaltă. Mă miram ţărăneşte: Mamă, mamă! Trei etaje unul peste altul! Cât despre înţelepciuni, învăţăminte, mai bine aş tăcea, să nu mă fac de ocară, mi-a fost ruşine de biata mea minte, când l-am auzit vorbind pe Haralambie bucătarul. Când a zis el odată “cartoafe spiciale”, am oftat din rărunchi, mustrându-mă: Sărace! Halal de bafta ştiinţelor tale, vai de limba ta de la coada vacii! Şi iată aşa, ca din strachină în strachină, călcam speriat de noutăţi fără veste, poate le-oi spune pe toate cândva după datină, dar asta va fi o altă poveste. Astăzi îmi pare că m-am deprins cu multe şi mai râd uneori de cele întâmplate, da chiar şi acum, cu tâmplele cărunte, trec prin minuni ca atuncea, cu gura căscată. Mă prinde uimirea şi nici că-mi pasă dacă mă vezi holbat la o poartă mai nouă; tare-i plăcută deprinderea asta, pe care v-o doresc şi vouă. 1958 |
Published:
| Author | Book name | Publisher | Year | Page | Remark | |
|---|---|---|---|---|---|---|
 |
Andrei Lupan | Meşter Faur | Editura de stat a Moldovei, Chişinău | 1958 | 145 | |
 |
Andrei Lupan | Frate al pământului | Editura "Cartea moldovenească", Chişinău | 1959 | 324 | |
 |
Andrei Lupan | Stihi | Gosudarstvennoie izdatelstvo hudojestvennoi literaturi, Moscova | 1961 | 155 | (trad. A.Revici) |
 |
Andrei Lupan | Frate al pământului | Editura "Cartea moldovenească", Chişinău | 1962 | 339 | |
 |
Andrei Lupan | Versuri | Editura "Cartea moldovenească", Chişinău | 1967 | 119 | |
 |
Andrei Lupan | Noşa svoia | Editura "Cartea moldovenească", Chişinău | 1970 | 219 | (trad. B.Marian) |
 |
Andrei Lupan | Scrieri v.1 | Editura "Cartea moldovenească", Chişinău | 1973 | 302 | |
 |
Andrei Lupan | Noşa svoia | Editura "Hudojestvennaia literatura", Moscova | 1975 | 216 | (trad. B.Marian) |
 |
Andrei Lupan | Poezii | Editura "Literatura artistică", Chişinău | 1985 | 177 | |
 |
Andrei Lupan | Frate al pământului | Editura "Literatura artistică", Chişinău | 1986 | 322 | |
 |
Andrei Lupan | Izbrannoe | Editura "Hudojestvennaia literatura", Moscova | 1987 | 205 | (trad. B.Marian) |
 |
Andrei Lupan | Scrieri v.1 | Editura "Cartea moldovenească", Chişinău | 2002 | 254 | |
 |
Andrei Lupan | Intrare în baladă | Editura "Cartea moldovenească", Chişinău | 2007 | 139 |