Prima pagină
 
Opera
  Poezie
  Eseuri, critică literară, atitudini
Dedicaţii
  Dedicaţii din cărţi
Documente
  Polemici
  Corespondenţă
  Scrisori oficiale
  Discursuri
  Diverse
Publicistica
  Articole, eseuri, discursuri...
  Despre Lupan
Imagini
  Fotografii
  Portrete, sculpturi
Înregistrări audio
  Discursuri, emisiuni radio
Înregistrări video
  Secvenţe din emisiuni, cronici
Repertoriu
  Biografii, cărţi...
 

Ultimele modificări
 
Căutare
Contact



� 2007-2013 familia Lupan
  ~1956
Scrisoare în care se exprimă nesăbuita dorinţă de a scrie
(~1956)
the original: (140KB)
Author :
Nicu Vladimir - scriitor, cercetător
 
Recipient :
Lupan Andrei - scriitor, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova(1946-1955; 1958-1961)
updated: 2007-04-15 19:27:28



Stimate Andrei Pavlovici!
A doua oară mi te scoate un înger careva în cale şi de data asta cred că n-am să vă înşel. Pot să-mi dau cuvântul de cinste. Am putut s-o fac mai dinainte, dar multă vreme am umblat cu gărgăuni în cap. Îmi plăcea să mă gândesc la Kirov şi mă visam la lucrul activ organizatoric. Vă rog numai să nu râdeţi! Mie îmi părea că după caracterul meu neastâmpărat poate să mă mulţumească un lucru de masă, să umblu între norod cu maşina ori cel puţin călare ca Gardei Gardeevici. Azi, când degrabă împlinesc 28 de ani mă gândesc mai treaz oleacă: se prea poate, că pentru a scrie ceva bun nu-mi ajungea vremea şi mai ales nu-mi ajungea pur şi simplu răbdare şi voinţă. Dumneavoastră trebuie să ştiţi mai bine, că pentru a scrie ceva bun, trebuie încordare şi o răbdare dumnezeiască, ce nu este la fiecare şi psâne n-a fost nici la mine în tinereţe, da să scriu ceva prost nu puteam - rupeam întotdeauna. Ei, Andrei Pavlovici, eşti mata bun om, păcat că nu V-am ascultat la vreme. Amu cam cu greu am să revin în stroi: limba mamei nu se uită, dar bagajul de cuvinte mi-i sărac tare; gramatica aproape că am uitat-o; cărţi moldoveneşti n-am nici una (oi căpăta eu nu-i vorbă!); gazete moldoveneşti n-am cum primi; cu cine vorbi moldoveneşte - tot n-am cu cine! Ei, da lăsăm asta. Oi scrie. Am nişte siujete, nişte teme strigătoare, m-or arde la inimă, dacă măcar la bătrâneţe nu le-oi scrie.
Dar amu Andrei Pavlovici am să Vă fac o rugăminte şi Vă rog să nu mă dispreţuiţi pentru asta. Iaca despre ce-i vorba. Cum tov. Curţ m-a înştiinţat că "Ivcov" a fost transmis pe radio, eu am intrat la partorg şi la director şi i-am rugat să mă scoată de pe maşină (aşa-i că pare parcă ruşinos lucrul ista!) şi să mă mute la alt lucru unde să lucrez 8 ceasuri şi apoi să fiu slobod. Le-am spus cu ce mă ocup. Amu scriu o povestire sub titlu: "Şi Cletinin "a devenit" ţelinar..!". Titlul ista povesteşte şi el despre conţinut. Mă gândesc peste vre-o lună şi ceva să-l dau gata. Închipuiţi-Vă, că m-au ascultat ca pe un copil care aiurează... şi rugămintea mea nu au luat-o în seamă. Privindu-le în faţă m-am încredinţat, că dacă ei ar fi încredinţaţi măcar cu 20% că eu aş putea să scriu ceva câtuşi de puţin serios - ei nu s-ar înlătura. Dumneavoastră mă puteţi ajuta. Am lucrat un an şofior, amu aş putea slesari o habă de vreme, peurmă s-a vedea. Tare aş vrea timp de 3-4 luni să scriu două povestiri bune. Ei da amu cu cine, Andrei Pavlovici!
Scriu, cum V-am primit scrisoarea, pe nerăsuflate - cum s-ar spune! V-oi mai scrie!
Cu stimă, cu sănătate, V.Nicu



See also:
- Opera -> Poezie -> Poezii din ciclul "Meşter Faur" -> La ţelină un tânăr scriitor (dedicaţie lui Vladimir Nicu)