Adresare-felicitare din partea oficialităţilor, p. "Scris în Program" de A.Lupan, art. "Cântăreţ al vieţii norodului" de P.Petric, "Vers pe croiul vremii" de H.Corbu, "La Mihuleni, acasă la poet" de V.Cebotari şi V.Ladaniuc ( "Din adâncul inimii"-Cingiz Aitmatov, *-C.Constantinov)

Ziarul "Moldova Socialistă",Chişinău	14.02.1982
Adresare-felicitare din partea oficialităţilor, p. "Scris în Program" de A.Lupan, art. "Cântăreţ al vieţii norodului" de P.Petric, "Vers pe croiul vremii" de H.Corbu, "La Mihuleni, acasă la poet" de V.Cebotari şi V.Ladaniuc ( "Din adâncul inimii"-Cingiz Aitmatov, *-C.Constantinov)
the original: (1375KB)	Authors : Lupan Andrei - scriitor, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova(1946-1955; 1958-1961) Petric Pavel - secretar CC PCM Constantinov Costache - actor Corbu Haralambie - critic literar, academician AŞM Ladaniuc Victor Aitmatov Cinghiz - scriitor chirghiz Cebotari V. - preşedintele sovietului sătesc Mihuleni Bort O. - critic literar ucrainean Buracovschi A. - bibliograf superior la Camera de stat a cărţii Lungu Simeon - erou al muncii socialiste, r-nul Suvorov Potângă Ion - secr. org. de partid, întrepr. "Biruinţa", Râşcani CC PCM - Comitetul Central al Partidului Comunist din Moldova SS RSSM - Sovietul Suprem RSSM SM RSSM - Sovietul Miniştrilor din RSSM
updated: 2006-06-28 19:10:36

Tovarăşului LUPAN Andrei Pavlovici

Comitetul Central al Partidului Comunist al Moldovei, Prezidiumul Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti şi Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti Vă felicită pe Dumneavoastră, reprezentant de seamă al culturii moldoveneşti, unul dintre întemeietorii literaturii sovietice moldoveneşti, cu prilejul împlinirii a şaptezeci de ani din ziua naşterii.
Operele create de Dumneavoastră în jumătate de veac de activitate creatoare se bucură de dragostea maselor largi de cititori, constituie o importantă contribuţie la dezvoltarea culturii socialiste moldoveneşti. Ele dezvăluie cu o mare putere de convingere artistică sensul şi semnificaţia istorică a prefacerilor social-economice şi spirituale de pe pământul moldovenesc, prietenia de nezdruncinat a popoarelor sovietice frăţeşti, lupta lor pentru înfăptuirea idealurilor comuniste.
Vă dorim, iubite Andrei Pavlovici, multă sănătate, ani îndelungaţi de rodnică activitate creatoare şi obştească.

COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST AL MOLDOVEI
PREZIDIUMUL SOVIETULUI SUPREM AL RSS MOLDOVENEŞTI
SOVIETUL MINIŞTRILOR AL RSS MOLDOVENEŞTI

- - - - - - - - - - - - - - - - - - -

CÂNTĂREŢ AL VIEŢII NORODULUI

Obştimea Moldovei Sovietice, literaţii din toate republicile frăţeşti sărbătoresc în aceste zile împlinirea a 70 de ani din ziua naşterii poetului Andrei Pavlovici Lupan, scriitor moldovean de vază, unul dintre întemeietorii literaturii sovietice moldoveneşti, membru al AŞ a RSS Moldoveneşti, care prin creaţia, prin energica sa activitate obştească a adus o mare contribuţie la dezvoltarea culturii socialiste a norodului moldovenesc, la tezaurul literaturii sovietice multinaţionale.
Jubileele literaţilor şi oamenilor de artă remarcabili din ţara noastră devin evenimente ale întregului popor, constituind în felul lor treceri în revistă ale cuceririlor culturii sovietice multinaţionale, mărturii ale angajării active a făuritorilor de valori artistice în destinele Patriei, în zidirea vieţii noi, în neliniştile şi furtunile veacului.
Creaţia lui Andrei Lupan, caracterizată prin diversitatea genurilor şi prin bogăţia tematică, întreaga lui viaţă şi activitate sunt o mărturie grăitoare a faptului că numai în condiţiile frăţiei de nezdruncinat a noroadelor sovietice munca inspirată a intelectualităţii de creaţie se contopeşte cu truda eroică a muncitorilor şi ţăranilor.
Calea de o jumătate de veac a creaţiei lui A. P. Lupan reprezintă un exemplu strălucit, care ne arată ce culmi poate atinge talentul în condiţiile socialismului, când omul de artă se afirmă pe terenul experienţei istorice şi al activităţii practice de zi cu zi a poporului muncitor, în lupta pentru viitorul său şi când el este însufleţit de măreţele idealuri comuniste.
«Devotat politicii leniniste în domeniul culturii, - se arăta la Congresul al XXVI-lea al PCUS, - partidul nostru are o atitudine plină de grijă şi respect faţă de intelectualitatea artistică, o orientează spre rezolvarea unor înalte sarcini de creaţie. Aceasta contribuie la consolidarea continuă a forţelor de creaţie, la dezvoltarea vieţii spirituale a societăţii». Partidul apreciază prin tovarăşul Leonid Ilici Brejnev, Secretarul General al CC al PCUS, că talentul, operele de literatură şi de artă pline de talent sunt o avuţie naţională.
Coborând dintr-o familie ţărănească cu mulţi copii, Andrei Lupan a cunoscut de timpuriu grijile nesfârşite ale plugarilor, a împărtăşit soarta maselor populare, supuse unei crâncene exploatări de clasă. Împreună cu generaţia sa el a fost participant la nemaiauzita dramă trăită de populaţia din ţinut în perioada ocupaţiei de 22 de ani a Basarabiei de către România regală. Trup din trupul poporului muncitor, care a cunoscut nedreptatea socială şi umilirea naţională, Andrei Lupan se încadrează cu neînfricare încă din anii adolescenţei în lupta pentru eliberarea naţională şi pentru o soartă mai bună a pământenilor săi. Însăşi logica vieţii, situaţia istorică din perioda când în întreaga lume creştea din ce în ce mai mult prestigiul Statului Sovietic, l-au adus în 1934 pe Andrei Lupan în rândurile comsomolului. În 1936 el a devenit comunist, membru activ al organizaţiei de partid din Basarabia, care conducea din ilegalitate frontul larg al luptei oamenilor muncii împotriva exploatării, împotriva fascismului, în apărarea libertăţilor democratice, pentru eliberarea ţinutului de sub ocupaţia României burghezo-moşiereşti şi pentru reunirea lui cu Patria Sovietică.
Participarea nemijlocită la mişcarea revoluţionară, munca energică de organizator şi conducător al organizaţiilor democratice «Blocul pentru Apărarea Libertăţilor Democratice» şi «Frontul studenţesc democrat», studierea operelor clasicilor marxism-leninismului, cunoaşterea literaturii sovietice - toate acestea au contribuit la creşterea conştiinţei sale revoluţionare, la dezvoltarea talentului de poet, la maturizarea sa ca luptător curajos pentru interesele poporului muncitor. «Când eram tânăr, am întâlnit în viaţa mea..., - avea să mărturisească mai târziu A. Lupan, - luptători leninişti cu convingeri ferme, care au avut o uriaşă înrâurire asupra dezvoltării mele ideologice. Şi, desigur, nu numai asupra concepţiei mele despre lume, ci şi asupra creaţiei mele de viitor. Evenimentele din anii aceia, oamenii întâlniţi de mine s-au reflectat mai pe urmă în scrierile mele...»
Lucrările scrise în acei ani sau pe baza materialului din acei ani sunt pătrunse de spiritul intransigenţei de clasă a luptătorului pentru eliberarea naţională şi pentru dreptatea socială. Iunie 1940, când Basarabia s-a reunit cu Patria Sovietică, a deschis o nouă pagină în destinele norodului moldovenesc, a exercitat o puternică înrâurire asupra creaţiei lui A. Lupan. Acest act de triumf al dreptăţii istorice l-a inspirat pe poet, care a scris poemul «Sat uitat» - document artistic impresionant, ce oglindeşte cu strălucire cotitura cardinală produsă în viaţa meleagului slobozit.
În timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei scriitorul a transmis la radio şi a publicat în gazete versuri, articole publicistice, în care demasca plin de mânie crimele cotropitorilor fascişti, proslăvea bărbăţia şi eroismul oamenilor sovietici.
Cântăreţ înzestrat al plaiului natal, în anii de după război Andrei Lupan îşi închină talentul şi priceperea de organizator făuririi vieţii noi pe baze socialiste, unirii şi creşterii forţelor culturale ale republicii.
Mutaţiile sociale şi spirituale, care se produceau în adâncurile vieţii poporului, sunt oglindite în sintetizări artistice de amploare, în reflecţii filosofice profunde, în articolele publicistice pline de înflăcărare ale lui A. Lupan. Chipurile de oameni ai trudei, ai pământului, ai Patriei apar în operele lui ca simboluri ale puterii atotbiruitoare a spiritului, a voinţei, a frumuseţii umane. Întreaga activitate de creaţie a lui Andrei Lupan afirmă consecvent şi perseverent metoda realismului socialist.
Apărută în 1947, cartea lui A. Lupan cu un titlu atât de simplu şi nepretenţios - «Poezii» - l-a aşezat pe autor în rândul celor mai de seamă artişti ai cuvântului din republică. Piesa «Lumina», publicată în 1948 în revista «Octombrie», a devenit un eveniment semnificativ în viaţa ei socială şi culturală. Apărută în perioada colectivizării de masă în raioanele Moldovei din dreapta Nistrului, piesa «Lumina» a jucat, alături de alte scrieri ale condeierilor acestui ţinut, un mare rol de agitaţie şi propagandă în înfăptuirea transformărilor socialiste în satul moldovenesc. Considerând crearea acestei lucrări drept comandă socială a partidului şi a poporului, Andrei Lupan a manifestat o atitudine plină de ardoare şi de înaltă răspundere faţă de îndeplinirea ei.
Bazându-se pe bogatele tradiţii ale literaturii moldoveneşti, însuşindu-şi realizările clasicii universale şi, înainte de toate, ale clasicii ruse, pe care el o cunoaşte în adâncime şi o propagă cu multă dăruire, Andrei Lupan a îmbogăţit slova artistică moldovenească cu un nou conţinut, cu un lirism aparte, cu reflecţii profunde despre calea străbătută de pământenii săi, despre înalta menire a artei, despre răspunderea scriitorului în faţa istoriei şi în faţa poporului. Întreaga creaţie a poetului-comunist este pătrunsă de spiritul internaţionalismului proletar, de înaltul patos al optimismului socialist, de adânci sintetizări filosofice şi de aprofundări artistice ale fenomenelor şi tendinţelor evoluţiei sociale din timpurile noastre. Ea reprezintă cu demnitate literatura moldovenească în cultura sovietică multinaţională.
Create pe baza principiilor partinităţii şi caracterului popular ale literaturii şi artei sovietice, operele lui Andrei Lupan sunt adevărate modele de ţinută ideologică şi măiestrie. Ele sunt rezultatul pătrunderii adânci a realităţilor noastre, rezultatul unui devotament neţărmurit faţă de idealurile şi împlinirile noastre.
În situaţia actuală, când în lume se desfăşoară o luptă ideologică dintre cele mai crâncene, poezia lui Andrei Lupan, înflăcăratele lui articole publicistice, poziţia lui civică bine conturată le formează cititorilor o imunitate de nădejde împotriva tuturor falsurilor estetice şi morale, împotriva oricăror denaturări ale principiilor marxist-leniniste în orice sferă de activitate socială.
«Adversarii noştri de idei din străinătate, - spunea A. P. Lupan la conferinţa ştiinţifică internaţională, consacrată celei de-a 60-a aniversări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie,- atacă cu cea mai mare înverşunare orientarea noastră partinică, orientare aflată, chipurile, în contradicţie cu libertatea de creaţie. Dar scriitorii sovietici nici n-au de gând să încerce careva justificări în această privinţă. Ei înşişi înaintează, dau pe faţă jalnica esenţă a literaturii în afară de partid din societatea capitalismului, pentru că partinitatea noastră aruncă o lumină dreaptă asupra clocotitoarei lumi din ziua de azi». Adânci şi adevărate cuvinte.
Viaţa şi creaţia lui Andrei Lupan constituie un exemplu convingător de trudă creatoare plină de abnegaţie şi de însufleţire în numele triumfului dreptăţii pe pământul moldovenesc, înfloririi social-economice şi culturale a plaiului natal. Sunt un exemplu de slujire fără preget a intereselor norodului truditor, de încredere totală în forţele lui spirituale, în triumful idealurilor comuniste. Cele mai bune creaţii ale lui, apărute în zeci de cărţi - «Intrare în baladă», «Meşter faur», «Frate al pământului», «Legea găzduirii», «Cărţile şi răbojul anilor», «Gromovnic» şi altele, traduse în limba rusă,- «Liţom c liţu», «Pro nas», «Stihi», «Noşa svoia», «Dobro nosiaşii» şi altele, inclusiv «Magistrale», pentru care poetul a fost distins cu înaltul titlu de laureat al Premiului de Stat al Uniunii RSS, - reprezintă o convingătoare mărturie artistică a timpului nostru eroic, un imn de cinstire a meleagului natal renăscut, a înfloririi spirituale a poporului moldovenesc. Ele constituie o parte inalienabilă din bogăţia spirituală a norodului moldovenesc, ele impresionează, încălzesc inimile, îi însufleţesc pe oameni la transpunerea în viaţă a ţelurilor programatice ale partidului. Prin patosul lor ele sunt adresate viitorului, stau şi vor sta cu credinţă în slujba norodului.
Andrei Lupan îmbină rodnica sa muncă de creaţie cu o activitate obştească pe multiple planuri. El a fost ales în componenţa CC al Partidului Comunist al Moldovei, deputat al Sovietului Suprem al Uniunii RSS şi Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti, Preşedinte al Sovietului Suprem al republicii. Vreme de mai mulţi ani a condus organizaţia republicană a scriitorilor, a fost secretar al comitetului de conducere al Uniunii scriitorilor din Uniunea RSS.
Scriitorul închină multă energie şi muncă inspirată creşterii profesionale şi educării tineretului de creaţie, cercetării moştenirii literare a poporului moldovenesc, dezvoltării şi îmbogăţirii limbii literare moldoveneşti, întăririi legăturilor literaturii moldoveneşti cu viaţa poporului, intensificării rolului ei în construcţia culturală a republicii, sporirii prestigiului ei pe arena unională. Partidul şi poporul au dat o înaltă preţuire meritelor ce-i revin lui Andrei Lupan în dezvoltarea literaturii sovietice. Pentru rodnica sa muncă de creaţie el a fost decorat cu ordinul Lenin, cu trei ordine Drapelul Roşu de Muncă şi cu medalii ale Uniunii RSS.
Creaţia lui Andrei Lupan, pătrunsă de spiritul ideologiei comuniste, care a îmbogăţit cultura artistică a Moldovei Sovietice, truda lui fructuoasă de-a lungul multor ani în numele progresului social şi propăşirii spirituale a poporului s-au bucurat de cea mai înaltă apreciere - aprecierea şi sprijinul partidului, aprecierea şi sprijinul poporului.
Andrei Lupan se înfăţişează la jubileul său de 70 de ani în floarea puterilor creatoare. Ca întotdeauna el se află în căutări neostenite, cântă cu însufleţire prietenia de nezdruncinat a popoarelor sovietice, avânturile lor internaţionaliste, prefacerile sociale de pe pământul moldovenesc, bogăţia spirituală a poporului nostru. Pătruns de înalta mândrie a omului, care participă la construcţia noii societăţi, el proslăveşte în rânduri inspirate marele partid al comuniştilor, care conduce noroadele sovietice spre biruinţa comunismului.

P. PETRIC,
secretar al CC al Partidului Comunist al Moldovei.

- - - - - - - - - - - - - - -

În zeci de ediţii

Pe lângă cele circa 30 de ediţii ale sale poetul-academician Andrei Lupan ne bucură în acest an cu încă una. Este vorba de volumul bilingv, editat într-un tiraj de patru mii de exemplare. În ediţii sunt incluse poezii din cărţile «Frate al pământului» şi «Legea găzduirii», editate în anii 1962 şi 1969.
În perioada postbelică, participând cu măiestrita pană scriitoricească la construcţia vieţii noi, A. Lupan crează piesa în 3 acte «Lumina», tipărită prima dată în 1949. Până acum această lucrare cunoaşte 4 ediţii moldoveneşti în 29 mii de exemplare, iar în 1970 apare în limba rusă cu un tiraj de 10 mii de exemplare.
Primul volum de versuri al poetului apare în 1947. Apoi urmează «Intrare în baladă» (1954), «Haz de necaz» (1957) din colecţia «Biblioteca pentru toţi», «Meşter faur» (1958) ş. a. Multe poezii a scris poetul şi pentru copii, cum sunt cele din volumul «Doina mulţămirii» (1954) în 10 mii de exemplare şi cele din cartea «Mijatca» (1962). Ultima apare în 1964 şi în limba rusă cu un tiraj de 100 mii de exemplare.
În 1973 creaţia lui A. Lupan apare în trei volume de sinteză, întitulate «Scrieri», cu un tiraj de 30 mii de exemplare.
În 1978 a apărut într-o ediţie aparte şi poemul «Sat uitat» în 30 mii de exemplare.

A. BURACOVSCHI, bibliograf superior la Camera de stat a cărţii.

- - - - - - - - - - - - - - -

În limba frăţiei

În Ucraina creaţia remarcabilului scriitor moldovean Andrei Lupan, laureat al Premiului de Stat al Uniunii RSS, e înalt apreciată şi popularizată pe larg. Traducător pasionat al operelor marelui cobzar Taras Şevcenco, el face preţioase cercetări cu privire la relaţiile literare moldo-ucrainene. Cu ocazia apariţiei primului număr al revistei «Suzir"ia» («Constelaţie») - ediţie specială pentru traducerile din literaturile popoarelor frăţeşti din ţară - Andrei Lupan trimite un cald cuvânt de salut. El scria: «Intrând într-o casă nouă, ne descoperim şi salutăm stăpânul, îi dorim viaţă fericită şi realizări frumoase în muncă. Cu astfel de cuvinte de salut batem şi noi la uşa revistei «Suzir"ia».
Nu o dată au fost traduse în ucraineşte poeziile scriitorului moldovean. Pe paginile revistei amintite ele s-au publicat în 1967, 1974 şi 1976. Printre ele menţionăm «Din amintiri», «Încrederea deplină», «Cântec pentru azi», «Întâlnire», «Legea găzduirii» (traducători Andrei Miastkivski şi Stepan Litvin).
Versurile lui Andrei Lupan sunt prezentate şi în culegerea antologică «Moldavsca radiansca poezia» («Poezia sovietică moldovenească», Kiev, editura «Dnipro», 1975), versuri care sunt însoţite şi de o scurtă notă biografică. Poetului-academician îi este consacrat şi un articol în Enciclopedia Sovietică Ucraineană.

O. BORT, critic literar.
Or. Ujgorod.

- - - - - - - - - - - - - -

DIN ADÂNCUL INIMII

*

Întrucât literatura şi arta îmi sunt foarte apropiate, aş vrea să spun, în primul rând, ceea ce gândesc despre prietenii, confraţi de condei, despre tovarăşii, împreună cu care activăm pe tărâmul literaturii sovietice. Am îndrăgit literatura moldovenească şi n-o spun de dragul de a o spune. Anume aşa şi este. O prietenie de mulţi ani mă leagă de unul dintre cei mai de seamă poeţi ai zilelor noastre - de Andrei Lupan. Creaţia lui, înţelepciunea lui, profunzimea gândului şi demnitatea poetică îmi insuflă o stimă adâncă. Atât persoana poetului, cât şi versul lui degajă o înaltă ţinută umană şi artistică. Îmi pare, că, dacă urmaşii noştri vor alcătui antologia poeziei sovietice, ei nu vor putea trece indiferenţi pe lângă poezia lui Lupan...

Cinghiz AITMATOV, laureat al Premiului Lenin.

*

În anii de după război am avut fericirea să joc în piesa «Lumina» de Andrei Lupan. În suflet încă nu se potolise ura faţă de ciuma fascistă, care încercase să ne cotropească ţara, iar aici, întărâtaţi, făcând zâzanie, împotrivindu-se în fel şi chip noului, mişunau culacii ca farfacarii.
Misiunea scriitorului era, deci, să zugrăvească în mod veridic aspra ciocnire dintre reprezentanţii fostei clase asupritoare şi acei care nu-şi cruţau forţele şi capacităţile pentru a făuri o viaţă nouă. Mi-au rămas pentru totdeauna în memorie acele personaje, faptele şi acţiunile cărora veneau ca o apă tămăduitoare în mult pătimitul destin al poporului, îndemnându-l şi călăuzindu-l cu toată demnitatea şi înţelegerea spre lumină.
Mi-a căzut norocul să evoluez în rolul lui Iordache, care, după cum îl concepuse autorul, întruchipa mai multe laturi: ura faţă de acei care se lăfăiseră cândva în bine, ataşamentul său neţărmurit la noii lăstari de viaţă luminoasă sub zorii Puterii Sovietice, nestrămutata credinţă, că sătenii lui, muncind în comun, vor făuri acele comori materiale şi spirituale, pe care le prorocise Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie.
Deaceea ţin foarte mult ca în această zi de mare lumină pentru autorul piesei să-l felicit din toată inima pe Andrei Pavlovici Lupan, să-i doresc multă sănătate, noi succese pe tărâmul literar, iar pentru chipul lui Iordache să-i spun încă odată: Mulţumesc!

Constantin CONSTANTINOV, artist al poporului din RSS Moldovenească.

- - - - - - - - - - - - - - - - - -

Vers pe croiul vremii

CRONOLOGICEŞTE şi din punctul de vedere al autenticităţii realiste creaţia poetului-academician Andrei Lupan, laureat al Premiului de Stat al Uniunii RSS, se prezintă ca o oglindă vie a evenimentelor istorice, privite din interior şi analizate în contextul şi în scurgerea firească a timpului.
De satul natal sunt legate primele amintiri ale copilăriei şi cele mai profunde pagini ale creaţiei poetului din anii maturităţii. Primul cântec de dragoste şi prima dramă socială aici le-a trăit. Executarea la marginea satului a celor patru ţărani din Mihuleni acuzaţi de bolşevism l-a zguduit. Starea de oprimare şi mizerie neagră a ţărănimii basarabene sub regimul de ocupaţie burghezo-moşieresc român, i-a rămas pentru totdeauna, în suflet şi în minte, ca marea şi sfâşietoarea dramă a năpăstuiţilor şi dezmoşteniţilor. Aşa a şi intrat satul în poezia lui A. Lupan cu trecătoarele bucurii şi nesfârşitele-i dureri. «Satul acesta din văgăună nu ştiu ce-a păţit, - citim în «Satul ciudat» (1934), - că-şi adună oamenii din ogoare. Oamenii pare că aduc din câmp un sfârşit încruntat şi strigă sub ochi a furtună». În acest sat oropsit «s-aude trudit lângă vatră o hoardă flămândă, ce geme cu faţa în pumnii de piatră».
Ziua eliberării de 28 iunie 1940 a fost aşteptată şi dorită de populaţia din Basarabia, după fericita expresie a lui Emilian Bucov, «cum doreşte ploaie nisipul din pustiu». Recent, într-un interviu, acordat revistei «Moldova», A. Lupan mărturisea: «Dintre toate amintirile mele, cea mai scumpă, cea mai zguduitoare, egală cu preţul reînvierii, este eliberarea Basarabiei şi reunirea ei la Patria Sovietică. Eliberarea a fost şi rămâne pe veci un adevărat răsărit după o noapte neagră şi lungă. Ceea ce au scris poeţii noştri în acest moment istoric exprimă însuşi strigătul de descătuşare al întregului popor. Paginile acelor zile au valoare de înalt document al epocii. Mă simt pentru totdeauna fericit că am fost părtaş al marelui eveniment, că mi-am exprimat pe cât am fost în stare sentimentele şi gândurile trăite atunci».
Această lumină scânteietoare în viaţa satului moldovenesc şi-a aflat expresie adecvată în partea a doua şi a treia a poemului «Sat uitat», în poezia plină de vervă şi dinamism «Scrisoare de pe deal».
În anii de război satul şi locuitorii lui apar în creaţia lui A. Lupan în încleştarea crâncenă cu duşmanii fascişti. Gravitatea tonului şi dramatismul evenimentelor şi destinelor zugrăvite din «Trec ucigaşii», «În codrii Orheiului», «Strajă», «Intrare în baladă», «Izvorul copilăriei», alternează cu satira şfichiuitoare şi sarcasmul ucigător la adresa cotropitorilor din «Păcală şi ocupanţii», «Păcală şi zbirul», «În loc de hăitură», «Doina perceptorului» ş. a.
Concomitent cu o parte din poeziile de război, în primii ani postbelici lumina zilei văd scrieri literare de o largă rezonanţă socială şi profundă forţă emotivă, ca «Închinare cu paharul», «Toamnă nouă», «Tărăboi», «Hat în hat şi faţă-n faţă», «Primăvară» ş. a. Creaţiile din anii războiului, la care s-au alăturat cele scrise în 1945-1946, alcătuiesc conţinutul primei culegeri de versuri «Poezii», apărută în 1947.
Eroul lupanian postbelic e preocupat de integrarea sau reintegrarea în noul ritm al muncii şi al păcii, de asimilarea noilor norme morale şi sociale, pe care le adusese pe fostul meleag basarabean Puterea Sovietică.
Unitatea istoriei, unitatea timpului, unitatea normelor morale şi etice de origine şi de factură cu adevărat populare, cu adevărat autentice, integritatea omului şi a faptelor lui sunt prezentate aici cu o forţă de convingere covârşitoare.
Andrei Lupan simte organic, aproape fiziceşte, gustul înmiresmat al muncii, aroma criptică a zilelor de pace.
De categoria lucrărilor, axate pe motivul muncii, raportată însă în chip special la schimbările istorice şi sociale ce se produc în conştiinţa plugarului, ţine şi poemul «Hat în hat şi faţă-n faţă». Gheorghe, eroul principal al poemului, îl anticipează în unele puncte esenţiale pe Costache din piesa «Lumina». În decizia lui Gheorghe de a se întoarce acasă cu boulenii săi după ce se luase la «harţă» cu «năzdrăvanul» de tractor, condus de Sile Hlopa, «cel de-a fost argat la popa», îşi află expresie, fără îndoială, şi o inerţie, încă destul de puternică, a conservatismului ţărănesc. Dar acest conservatism apare pur şi simplu strivit de realitatea vie, reflectată chiar în conştiinţa eroului. Gheorghe se întoarce acasă cu tot bagajul lumii noi, neputând însă deocamdată renunţa şi la ceea ce devenea sau devenise de acum balast social învechit şi perimat.
Dezlegarea marilor probleme ale timpului scriitorul, împreună cu eroii săi, le află pe magistrala istoriei, în frământul vremii, în vâltoarea vieţii. Transformările socialiste din satul moldovenesc din dreapta Nistrului, înscrise în ordinea de zi la sfârşitul deceniului al patrulea, sunt oglindite istoriceşte veridic şi artisticeşte convingător în piesa «Lumina» (1948).
Concomitent cu interpretarea printr-o prismă gravă a lumii înconjurătoare, Andrei Lupan continuă asimilarea materialului de viaţă printr-un registru antipodal - acel comic şi satiric.
În grupajul de scrieri satirico-umoristice un loc aparte îl ocupă poemul «Tărăboi» (1945). Pornind de la o întâmplare oarecare anecdotică, autorul, cu mijloace ce i le pune la dispoziţie genul ca atare, izbuteşte să ridice chestiuni importante de ordin etico-moral, şi nu numai etico-moral.
Poemul e în fond o comedie în versuri, în care personajele îşi joacă consecvent şi cu dibăcie rolurile. Dialogul viu imprimă poemului dinamism şi cursivitate.
«Tărăboi» i-a adus scriitorului faimă literară: poemul se declama pe scenele cluburilor, se buchisea la cursurile de lichidare a neştiinţei de carte, se învăţa pe de rost în şcoală. Într-o formă artistică accesibilă, pe înţelesul tuturora, poetul trata prin prisma unui umor blajin şi constructiv, una din problemele arzătoare ale zilei: emanciparea femeii.
Revenirea la anii de tinereţe va constitui o coordonată esenţială a activităţii literare a lui A. Lupan în deceniile şase, şapte şi opt. Revenirea se face fie pe calea revalorificării propriilor scrieri şi propriilor impresii şi amintiri, fie pe calea interpretării unor fapte şi evenimente istorice obiective printr-o optică modernă, determinată de experienţa acumulată de autor de-a lungul anilor. «Chiar de mă vezi cu tâmplele brumării, cu chibzuinţe şi tabieturi subţiri, să ştii că în tăcere mi-i drag a ronţăi merinde rustice din amintiri». Anume acolo, în acei ani îşi caută şi îşi află poetul temeliile sale: «Le păstrez cu ce am mai de seamă, din talpă sclipuite cu năravul, din care-mi creşte firea şi mă-ndeamnă de-a razna prin iubire şi gâlceavă» («Dreaptă agonisire»).
Tinereţea şi zbuciumul acelor ani constituie un înalt punct de control pentru o eventuală obezitate sau ramolire sufletească. Realităţile sumbre ale anilor de tinereţe sunt însă văzute şi interpretate prin prisma acumulărilor de energii şi înţelepciune, a experienţei istorice şi umane, dobândite prin sudoarea frunţii şi prin focul luptei.
Vorbind de tematica leninistă în creaţia sa, Lupan scria: «Biografia lui Lenin în virtutea cursului vieţii înseşi s-a contopit cu destinele unor popoare întregi. A scrie despre toate acestea pentru mine înseamnă, în primul rând, să tinzi să înţelegi şi artisticeşte să exprimi izvoarele acelui legământ, prin mijlocirea căruia cauza lui Lenin devenea cauză şi act de conştiinţă pentru oamenii, pe care i-am cunoscut şi i-am avut în preajmă». În aceeaşi ordine de idei scriitorul precizează: «Iată de ce tema leninistă pentru mine aproape totdeauna e întruchipată în destinele reale ale oamenilor noştri. Dacă ar fi să numesc din acele creaţii, în care eu vorbesc direct despre cauza nemuritoare a lui Ilici, apoi acestea din nou ar fi versurile şi poemele mele, articolele, schiţele, în care adevărul leninist eu încerc să-l dezvălui ca trăind în înfăptuirile contemporanilor mei ca veşnica rodnicie a însămânţării. Asemenea scrieri, în înţelegerea mea, nu «reflectă» pur şi simplu tema; ele sunt o încercare de a include în biografia timpului şi a poporului mărturia şi confesiunea mea proprie».
Prezentul şi viitorul, pământul şi cerul, distanţa de la pragul casei până la stele se încheagă într-un tot oarecum întreg, unitar, ce-şi află întruchipare în imaginea impresionantă şi maestoasă a contemporanului nostru: «Cu fiori îţi bat la poartă, pământean al vremii mele, hărăzitule de soartă, să-ţi duci cântecul prin stele». Destinele, «zodiile» acestui modest şi temerar făurar poetul le caută «prin afunduri cardinale», dar şi «sub lumini de constelaţii». Din legea neînfrântă a pământului, cheamă poetul, trebuie să rupem «forţele supreme». Ori pământul poate fi şi casa părintească, şi satul sau ţinutul natal, şi necuprinsa ţară sovietică, şi întreaga noastră planetă zbuciumată. De aici «din granitul temeliei ne croim elan-putere: pieptul patriei să fie leagăn mândrei noastre ere». Anume patria e forţa demiurgică, care «prin zonele de mâine va deschide limpezimi, să le dăruie ca pâinea truditoarelor mulţimi», anume Patria o «să ridice, creatoare, geniul tânăr necuprins, constelaţii de popoare sub drapelul leninist».
În acest fel gândul îşi croieşte drum spre lumina geniului leninist, spre înfăptuirile măreţe ale partidului; îşi croieşte cale prin cugetul şi fapta simplă, dar inspirată şi străluminată de marea experienţă a istoriei, a omului din popor, a contemporanului nostru. În inima trează a Patriei, exclamă poetul în poezia «Scris în Program», «şi-a găsit norocu-ntruchipare». În efortul uriaş al muncii Partidului, în sensurile adânci, turnate de el în formule cizelate de program, sunt cuprinse şi descifrate adevăratele sensuri ale istoriei. De aici şi sentimentul necuprins al preţuirii şi recunoştinţei faţă de înţelepciunea colectivă a partidului, care a schimbat din temelie mersul obişnuit al vremurilor.
Versul publicistic al lui Andrei Lupan atinge, în creaţii ca «Scris în Program» şi «Încrederea deplină», momente de vârf în ce priveşte zugrăvirea sintetică a unor momente decisive din viaţa poporului, exprimarea, în formule artistice cuprinzătoare, a semnificaţiei filosofice, etice şi estetice a lumii complexe, în care trăim, a eroului contemporan, pe care îl atestăm în viaţă şi în literatură.
«În tot ceea ce am făcut, - scrie poetul, - satul ocupă un loc aproape cardinal. Atitudinea mea faţă de marea viaţă s-a născut pe vatra acestui sat. Dar n-am descris niciodată satul ca pe ceva pitoresc. Satul sau tema satului a adunat în sine, tot largul vieţii şi al lumii. Dacă se pretinde că opera mea e o monografie poetică a satului moldovenesc, pot spune că doar în măsura în care acest sat a reflectat marile zguduiri şi frământări ale timpului».
E cheia înţelegerii întregii creaţii lupaniene.
Orizonturile ideiniciei comuniste, îngemănate cu tradiţiile progresiste ale înaintaşilor literaturii moldoveneşti, ai literaturii ruse şi universale, cu uriaşa experienţă a literaturii sovietice multinaţionale, succesele epocale obţinute de poporul sovietic în construcţia societăţii comuniste sub conducerea înţeleaptă a partidului - constituie acel teren fertil şi acea temelie de neclintit din care se nasc şi pe care se sprijină adevăratele succese ale literaturii sovietice moldoveneşti în dezvoltarea ei neabătută pe calea realismului socialist.
Creaţia lui Andrei Lupan ilustrează în chip strălucit justeţea acestui adevăr.

H. CORBU, doctor în ştiinţe filologice.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - -

LA MIHULENI, ACASĂ LA POET

Mihuleni, veche aşezare moldovenească. Situat pe malul stâng al râuleţului Ciorna, la trei kilometri de staţia de cale ferată Şoldăneşti, satul îşi numără frumoasa vârstă de aproape patru secole. Acoperit în plapumă scânteietoare de zăpadă, el arată tăcut, gânditor. Ca un bătrân chibzuit şi înţelept. Ca o minte cumpănită şi încăpătoare. Până şi pasul trăitorilor lui e cumva mai aşezat, fără semne de nerăbdare şi repezeală.
E tihnă şi pace în jur. Doar pe şoseaua dinspre centrul raional dacă se mai cutremură liniştea din când în când de vuietul camioanelor şi autobuselor. Doar în clipele de complectă relaxare de mai răzbate până în tării, ca să rămână suspendat acolo, sus, în aerul rece, câte un şuierat ascuţit de locomotivă. Cobori de pe şosea în dreapta, pe ulicioarele mai dosite şi parcă mult mai aevea simţi în faţă adierea timpului. Oamenii se salută respectuos, se întreabă de sănătate şi treburi şi nici de cum nu te părăseşte gândul, că, iată, în sfârşit, te-ai întors acasă, la vatra părintească, atât de liber şi uşor te simţi aici.
Te opreşti pe un loc mai înalt, cam pe unde se îngemănează cele două Ciorne, cele două văi adânci, în care îşi petrec copilăria toţi mihulenii, - Ciorna cea mare, ce desparte Mihulenii de Parcani, şi Ciorniţa cea mai mică, ce întretaie satul în două părţi, - şi nu poţi să nu admiri câmpurile înzăpezite, săltate întruna prin lăsături şi ridicături. Undeva la capătul priveliştii mai mult ghiceşti, decât vezi linia strâmbă a orizontului, pentru că totul - şi deal, şi vale, şi case, şi copaci, şi cer, şi pământ - se contopeşte într-un alb inocent şi ameţitor, într-un alb atât de alb, că-ţi mijesc şi te ustură ochii.
În jur e măreţie şi înţelepciune. E tihnă şi gând. E fior şi răscolire. Şi-ţi dai seama, că, da, anume de aici, - anume de aici! - a putut să pornească acea privire adumbrită şi pătrunzătoare, acea cugetare adâncă şi filosofică, caracteristică întregii creaţii a scriitorului-academician Andrei Lupan.
Multe locuri aici sunt legate nemijlocit de copilăria poetului. Mulţi oameni din partea locului, multe întâmplări şi evenimente i-au servit şi-i servesc drept sursă de inspiraţie. Să ne aducem aminte:

...şi fricosul
Ştefan Grosul,
ca păstaia de chircit,
cu suciţi ochi la slănină
şi făină
a vorbit...

Sunt câteva versuri din «Noi şi părcănenii» - una din primele poezii ale poetului, versuri, pe care le ştiu pe din afară şi ţi le declamă cu plăcere toţi mihulenenii. Şi această «vale la Ursoaică», şi acest «drum de fier sub scală, unde-i borta de bursuc» sunt şi azi, şi aceste încăierări de pe valea Ciornei şi bătăi cu pietre de cândva, şi acest om fricos Ştefan Grosul «ca păstaia de chircit», şi acest Nane Bădărău «voinic şi rău», ai cărui «dinţi bălăi ca de ţigan fulgerau în roşii gingini», au fost într-adevăr şi mulţi dintre mihulenenii mai bătrâni îi ţin minte. Şi confirmă, că tăman aşa a fost, că poetul drept a spus. Şi multe chipuri din alte poezii şi poeme, din «Lumina» şi publicistica scriitorului au asemănare cu oameni din Mihuleni şi satele învecinate sau sunt luaţi de-a dreptul de aici. Şi niciodată nu i-a zugrăvit strâmb poetul.
Casa veche, în care Pavel al lui Matfei şi al Sofiei Lupan cu soţia sa Nadia, fata lui Simion şi a Ştefanei Ciolpan, au dat viaţă celor şase băieţi şi două fete, azi nu mai este. Prea se ologise şi se îngrebănoşase şi Fiodor, care a rămas să trăiască în ea, a dărâmat-o. De fapt, i-a dărâmat numai pereţii, temelia lăsându-i-o aşa cum a fost, de la părinţi, şi pe ea înălţând pereţi noi, mai durabili şi mai arătoşi. Dar Andrei, când îl apasă dor de casă, tot mai vine pe aici. Şi mai vine şi Aniuta, care, de asemenea, s-a făcut scriitoare la Chişinău. Mai des, însă, vin Ştefan şi Vasile, că-s aici, sub coastă, la Şoldăneşti. Dar nu mai vin deloc Maria, Ion şi Neculai. Maria s-a stins de mică, la trei anişori, în urma unei epidemii de scarlatină - şi aşa o boală era pe vremuri, - iar Neculai - la sfârşitul anului trecut. Fiodor Pavlovici povesteşte despre trecutul familiei lor şi ochii i se afundă-n umbre grele. Când revenim cu vorba la fratele său Andrei, în privire i se aprinde din nou sclipăt cald:
- Dacă lumea-l citeşte şi-l apreciază, ne bucurăm, desigur, şi noi, dacă e onorat şi socotit ca om de vază, cum să nu ne pară bine? Iar Vasile, fratele nostru cel mai mic, odată chiar a zis: «Andrei mi-e mândrie şi exemplu, iaca ce v-oi spune eu».
Ca şi Fiodor, Ştefan Lupan a luptat şi el pentru ridicarea agriculturii din Moldova pe culmi noi. Amândoi, numai că primul în satul natal, iar celălalt în Cuizovca, raionul Rezina, câte trei cincinale la rând au condus gospodăriile colective. La sărbători Ştefan Lupan îşi prinde la piept ordinele Revoluţia din Octombrie şi Drapelul Roşu de Muncă, alte medalii, semn că sforţările nu i-au fost în van. El zice:
- Munca bună rod adună, zău, că-i drept. Dar numai în orânduirea noastră socialistă te poţi bucura de rodul muncii tale, fie ea fizică, fie - intelectuală.
În Mihuleni sunt încă mulţi oameni, care au copilărit cu poetul Andrei Lupan. Moş Vasile Bădărău e unul dintre ei. Şi nu unul oarecare, ci chiar dintre cei mai apropiaţi. Vasile Fiodorovici îşi aminteşte bine, cum, fiind măhăleni, se ajutau la plug, la arat, la strâns, cum au învăţat împreună în şcoala primară, apoi la Cucuruzeni. El povesteşte:
- Ne plăcea la toţi «Mioriţa». Dar aşa cum o citea şi o spunea pe de rost Andrunea Lupan, n-o citea şi n-o putea spune nimeni.
Moş Vasile se laudă că are un poet mare din satul său, poet, cu care a copilărit, dar nici mătuşa Liusea, Aculina Matveevna, soţia lui, nu se lasă, că l-a citit şi ea şi-l ştie.
Mulţi mihuleneni vorbesc cu mândrie despre poetul Andrei Lupan. Mihail Grigorevici Ciburciu, directorul şcolii din localitate, îţi precizează orice detaliu din biografia lui. Despre el, în primul rând, vorbesc ceilalţi învăţători şi intelectuali ai satului, colhoznicii.
Mai este în centrul satului Mihuleni un izvor, care-şi adună apele din străfunduri nici nu se ştie de când. Trăitorii de pe aici îi zic Izvorul Lupănenilor, pentru că de câte ori vin Lupănenii prin sat prima dată vin la izvor şi pleacă tot de la acest izvor. Beau apă rece şi limpede, ba-şi mai iau şi cu ei - în borcane, în damigene, în alte vase. Care la Chişinău, care la Şoldăneşti. Când era şi Neculai, căra apă de aici şi la Ţaul.
Şi-i răcoritoare apa izvorului, şi-i limpede şi împrospătătoare. Şi-ţi dă puteri, şi te curăţă. Ca şi cuvântul poetului.

V. CEBOTARI, preşedintele Sovietului sătesc Mihuleni de deputaţi ai norodului.

V. LADANIUC.

- - - - - - - - - - - - - - - - -

DIN ADÂNCUL INIMII

*

Sunt plugar. Şi după cum e şi firesc, din fragedă copilărie cresc pâine. Dar nu numai cu pâine se ţine omul pe faţa pământului. Mai există şi acea hrană spirituală, care îl înnobilează, avântându-i paşii spre viitor.
Nu pot nici pe departe să-mi închipui acea hrană spirituală a ţăranului fără creaţia poetului Andrei Lupan. În clipe libere citesc şi recitesc tot ce a creat dumnealui şi am o nespusă satisfacţie morală, că lucrările poetului sunt adânc legate de oameni şi pământ, ele oglindind transformările socialiste în satul moldovenesc, patosul muncii creatoare, prietenia truditorilor ţării noastre.
Mi s-au întipărit adânc în memorie «Ruslan», «Stele mari», «Legea găzduirii», «Lumina», multe alte creaţii ale poetului-academician.

Simeon LUNGU, Erou al Muncii Socialiste, raionul Suvorov.

*

Când vine vorba de literatură, îmi amintesc, în primul rând, de poemul «Sat uitat» de Andrei Lupan. Şi aceasta de atâta, că autorul a descris în mod veridic, la un înalt grad artistic biografia satului moldovenesc sub un regim vitreg, sub cătuşele asupririi, înjosirii.
Văraticul meu a avut şi el parte de sărăcie până la instaurarea Puterii Sovietice. În anii de orânduire nouă, însă, faţa lui s-a primenit din temelie, viaţa oamenilor a devenit îmbelşugată. Iată un detaliu care ne caracterizează de minune prezentul. Satul nostru dispune de o frumoasă livadă în creştere. Până acum au fost sădite circa 2.000 hectare, planul fiind de 3.105 hectare. Numai în ultimul cincinal au fost construite sute de case noi bine amenajate, au apărut 6 străzi, nu demult a luat sfârşit asfaltarea străzii centrale.
Văraticul are şcoală cu trei etaje, blocuri pentru specialişti, o grădiniţă de copii cu 280 de locuri. La 140 de persoane au absolvit instituţii de învăţământ superior.
Iată, deci, cât de departe a păşit acel sat, despre care Andrei Lupan scria:

«Satul ista cu ţărani săraci
de când ştiu moşnegii zace-aici
şi din an în an, printre copaci,
mai zideşte-o casă de chirpici...».

Noi, vărăcenii, îl felicităm din toată inima pe poetul-academician Andrei Lupan, îi dorim sănătate, noi succese pe ogorul literar.

Ion POTÂNGĂ, secretarul organizaţiei de partid de la întreprinderea de producere a fructelor «Biruinţa» din raionul Râşcani.